Tag Archive: Desen


13310331_1148834628491304_4208458027188527669_n
Folon are fundamental dreptate. Tastele sînt pavajul fiecărei zile, într-o teribilă singurătate…

(desen preluat de pe pagina facebook a Fundatiei Folon / Fondation Folon, Bruxelles)

10924702_10152922674726832_1952259544403899830_n

BRAFA e un tîrg al anticarilor, colecționarilor și galeriștilor! 2015 înseamnă a… 60-a ediție! A început în 1956! Așa că acum e, citind în ”Paris Match”, ”o ediție flamboiantă”!

”Caravana” expresionistului Permeke, 1928. E unul dintre pictorii belgieni de anvergură europeană, prin chipuri cu o enormă forță de a înfrunta suferița.

10155928_981333801895040_3834432534966381474_n

E toata ”istoria artei” la BRAFA! Kasimir Malevitch, Vassily Kandinsky…

Tamara de Lempicka
10155938_984463108248776_5600892344666709392_n

Pictura în formulă ezoterică a lui Giorgio de Chirico. Rduși la un reușit mecanism funcțional, tandemul Hector și Andromaca își păstrează frumusețea clasică: feminitate nealterată și o echilibrată forță masculină.

10858384_951509568210797_3926431734198742069_n

Pictura olandeză, Van Schooten (Haarlem, Amsterdam, 1585-1655). Dincolo de aranjamentul studiat, ca vitrina unui magazin de fructe, e frumoasă povestea despre timp (și gusturi) pe care pînza o păstrează…

10731180_944448372250250_6861864785874894892_n

Cînd văd cîte un chip pictat de Marie Laurencien, aud involuntar vocea lui Joe Dassin. Cînta cu tandrețea vocii lui despre o apariție, ”ca într-o acoarelă de Marie Laurencien”…

10887383_776358485772668_8054830932224861957_o

10931027_10152925102941832_1766660562167856050_n

(Reproduceri după exponatele de la BRAFA 2015)

10653460_735321099870969_6083002664868614501_n

Cu oricîtă atenție ai privi, imaginea îți lasă impresia că e o complicată lucrare în cărbune a unui grafician care stăpînește impecabil tehnica (și nervul) desenului… Creează o suprapunere de planuri, plasate cu știința umbrelor și a misterului. Cum se întîmplă în singurătatea cea mai ”neagră”, doar vîntul are forța de a împrăștia foile (timpului) inutile… Țesătura de linii negre se va înmulți parcă de la sine și toate vor fi uitate!
Numai că hățișul de linii e cu totul ”spațial” și iluzia perfectă! Artistul japonez Chiharu Shiota (născut la Osaka, 1972) a imaginat cu un neobișnuit talent de spațializare o ”instalație” de fire negre. A lăsat cărări și culoare prin care poți intra într-un spațiu himeric, o ilustrare a infernului dantesc.
10347786_735321096537636_7883854621833889471_n

Chiharu Shiota, A Long Day, instalație din 2014, creată la Tenuta Dello Scompiglio, Italia (nu departe de Florența)
Foto Guido Mencare, sursa foto

Îndoitul barelor de oțel nu este printre cele mai ușoare îndeletniciri. E nevoie de atribute mitice speciale, încît sfarmă piatră, strîmbă lemne sau îndoaie fiare nu sînt de găsit chiar pe oriunde și oarecînd, altfel spus prin toate crîșmele, deși după efortul depus s-ar cuveni o hidratare pe măsură. Mai la îndemîna unui talent de rînd ar fi să le închipuie și să le deseneze însă halucinația nu dă întotdeauna rezultate. Realist vorbind, studiul umbrelor tot după îndoituri se poate face. Bernar Venet e singurul din tagma mitică a lucrătorilor de pomană care îndoie fiare ca să-și imagineze Lignes indéterminées. Am văzut la BRAFA 2013 în ce constau efectele voluntare ale imaginației (”paravizuale”) și sînt destul de spectaculoase.

(Bruxelles, BRAFA 2013, foto 26.01.2013; sculpturi și desene de Bernar Venet)

Până la urmă
Ceea ce lipseşte primăverii
Sunt tocmai teii
I-am uitat undeva în Copou
Nu m-au privit îndepărtându-mă,
Nici unul nu m-a urmărit ca o fantomă care să-mi
aşeze peste ochi „o mână ca o frunză cu dinţi”
şi să aştepte
să ghicesc cine este, cine sînt…

Oricum nu şi-ar fi putut ascunde parfumul
Foşnitor al coroanei în care se leagănă scrumbiile de sare
La pogorârea Duhului Sfânt
limbile verzi umbreau porţile
şi în tâmpla de uşă
stăteau agăţate ca să ne umplem de mireasmă
În pătate frunze de franceză
nu am reuşit niciodată să învelesc
un poem ca în hala de peşte
Rodenbach îi poza lui Khnopff
ca o statuie
spunându-i
doar aşa, pentru conversaţie la un pahar de absint,
„La ville est morte, morte, irréparablement!
D’une lente anémie et d’un secret tourment,
Când tocmai teii lipsesc din oraş…”

Fernand Khnopff, Avec Georges Rodenbach. Un ville morte, 1889, pastel, crayon de couleur et encre sur papier (The Hearn Family Trust)