Tag Archive: cultura poeziei


OLYMPUS DIGITAL CAMERA

………
Şi, de mine făr’ să-i pese, cu-aerul unei crăiese
Sau al unui crai, purcese şi se-opri, impunător,
Pe un bust al zeei Pallas, aşezat peste uşcior, –
Şi rămase – negru nor.
……….
Corb cumplit din vremi de fală, – spune-mi, ce nume sonor
Ţi s-a dat pe Ţărmul Nopţii, corbule rătăcitor?”
Corbul spuse: NEVERMORE.

(două fragmente din E.A, Poe, ”Corbul„ în traducerea lui Petre Solomon și fotografia unei paseri semețe, „făr’ să-i pese”)

Reclame

Se pare…

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Se pare cum că alte valuri
Cobor mereu pe-acelaşi vad,
Se pare cum că-i altă toamnă,
Ci-n veci aceleaşi frunze cad.
………..
Priveliştile sclipitoare,
Ce-n repezi şiruri se diştern,
Repaosă nestrămutate
Sub raza gândului etern.

(două strofe din Eminescu, ”Cu mâine zilele-ţi adaogi…” și o fotografie din grădina unei case din Bruxelles, Avenue Franklin Roosevelt Ixelles)

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Doar rotundul negru,
Mare,
Mare cu valuri
Greu, deși levitează pe cinci degete
Ca un strop
Doar rotundul negru
O,
rotundul negru
Poate fi atît de șlefuit
Și neîndoit
Ca oglinda!

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(Sculptură în expoziția cu tema norilor, organizată în cadrul ”Mons, capitală culturală europeană 2015”; foto, 16 august 2015, Exposition Clouds – Château du Roeulx)

IMG_0667

Am călcat pe multe pietre căzute din ochii
celor care s-au strîns să afle care e marea mea
suferință
alta, dincolo de toate oasele care s-au frînt și pe care le vedeau.
Asta nu-i mulțumea, se întrebau, și de ce ochii
au înviat, cum adică umblu, lepădîndu-mi
cuvintele, acolo, pe unde ei nu au chef să vorbească, cum să dau răspuns întrebării
pe care nu o au pe buze, nu o vor amestecată cu nervii înșirați între copacii înfloriți
din care zboară mierle, cum umblă rujate femeile nopții pe autostradă…

(Rouen, 12.4.2015)

Tiv naiv

Mama era un copil cînd cosea
Litere ovale, așa de frumoase
Ca în Abecedar
Și nu înțelegea de ce
Tivul carpetei o pregătea
Pentru viață
Ea își broda pe cuptor nunta literă cu literă și un bastonaș cu punct
Era semnul mirării
Cînd lumea privea în drum la biserică
”Mîncare bună-am pregătit
Pentru soțul meu iubit!”
Scria cu fir albastru închis
La fel s-a uscat cerneala pe certificatul de căsătorie
Mama mamei îi spunea că are mîinile subțiri, bune la cusut
Iar tatăl o vedea rar, întrebîndu-se
Ce tot fac amîndouă, toată ziua în casă
Nu l-a interesat niciodată, ce mînca ieșea din mîinile femeii
Ca laptele din uger și era destul
Restul se întîmpla pe drum…
Nici n-a observat cînd pereții s-au umplut de cusături
Pe una din ele mama s-a cusut cu tiv naiv de mîini
De picioare, de părul ei lung și negru cînd încă era copil
Și nu știa…


(Sursa fotografiilor, aici)