Tag Archive: Constantin Flondor


Dintre lucrările expuse (virtual) pentru viitoarea „licitaţie de primăvară” la Galeria ARTMARK, mi-au atras atenţia câteva ce stau sub semnul unor corespondenţe. Privind imaginile, o puternică impresie sonoră mi-a rămas, nemaivorbind de faptul că două lucrări au titluri legate explicit de vibraţie, fie că e vorba de energii subtile, invizibile sau de sonoritatea specială a vântului. Un desen din perioada Grupului 111 al lui Constantin Flondor, trimite la concreteţea de fizician a unei diagrame. Poate că o apropiere de Klee e prea îndrăzneaţă. Vibraţia desenului are perfecţiunea unei formule matematice, oscilaţiile descriu volumetrii piramidale.

(Constantin Flondor, Studiu de energie, cărbune pe hârtie, 60 x 85 cm, semnat şi datat dreapta jos, în creion, Flondor, (19)67, sursa)

Într-o stare simfonică a vibraţiei, volumele plane ale lui Flondor par a se combina într-o mecanică evoluată, ca nişte sofisticate instrumente de percuţie, fiecare cu sunet straniu şi toate împreună aşezate într-un spaţiu-orchestră, finit şi deschis totodată.

(Paul Neagu, Curtea, creion pe hârtie, 29 x 33,5 cm, semnat, intitulat şi datat dreapta jos, cu negru, THE COURT, P.NEAGU, 1985, sursa)

Pictura lui Piliuţă nu-mi este foarte apropiată. Însă într-o pânză cu pregnanţă de albastru pal, un gang ca un tub de orgă amplifică sunetul vântului. Lumina intensă, albă, de la baza coloanei sonore potenţează sonoritatea ansamblului. Un vrej vegetal, albastru şi el, este absorbit de curentul ce se scurge prin fanta dintre clădirile înalte. Intuiţia compoziţională de excepţie a pictorului, nu ştiu dacă foarte căutată, mai degrabă inspirată, a adus în tablou, dincolo de vibraţia culorii, şuierul unui vânt de vară.

(Constantin Piliuţă, Stradela vântului, ulei pe pânză, 52,3 x 45 cm, semnat dreapta jos, cu negru, C. Piliuță, sursa)

Un superb desen, ca realizare tehnică mai ales, a lui Horia Bernea, pare a nu avea nimic sonor în el. Tema desenului e una dintre cele consacrate, Coloana. Însă tocmai explozia florală, cu scintilaţiile ei rozii, care se vede în deschiderea dintre cele două uşi, în exteriorul marcat de coloană, are sonoritatea unui timpan.

(Horia Bernea, Coloana, acuarelă şi cărbune pe hârtie, 57,5 x 39 cm, semnat şi datat, dreapta jos, în creion, Bernea, noembrie 1988, sursa)

Dedicaţie Andrei, Ştefanei (şi) lui Mihai, doamnei X a cărei supoziţie trimite la şuierul aerostatic de la ora 25.

Expoziţia nu e amplă, sunt câteva simeze în spaţiul generos şi elegant al salonului aflat la etajul Palatului Cuza din Iaşi, operă a arhitectului Bayardi, ridicat in timpul domniei lui Alexandru Sturza (1806). Când afară e o iarnă care, măcar pentru câteva zile şi măcar pe str. Lăpuşneanu (unde zăpada nu e maculată cu antiderapant), aminteşte de troienirile de altădată, un refugiu într-un timp pictural de august pare neverosimil, prea încărcat fiind de suculenţa verdelui… Tablourile au fost pictate în tabăra de creaţie de la Panaci, în judeţul Suceava, un loc de o pregnanţă vizuală specială. Sigur, tabăra (şi expoziţia) a (re)unit mai mulţi pictori care doar par foarte diferiţi în ideaţia artei lor, printre ei aflându-se şi 3 dintre cei 5 artişti care au format, în 1985, ceea ce s-a numit „Prolog”, o grupare artistică atât de prezentă la Tescani şi la Ipoteşti, spre a transpune plastic peisajele acelor locuri emblematice ale spiritualităţii româneşti. În tabăra de la Panaci de la mijlocul lui august, 2009, au participat Constantin Flondor, Mihai Sârbulescu şi Horia Paştina. Direcţiile estetice ale grupului „Prolog” ţin, s-a spus, de un postimpresionism cu reflectări expresioniste, mai pronunţate la Constantin Flondor şi poate în asta constă legătura mai greu de sesizat cu gestualismul exhibat al lui Corneliu Vasilescu. Accente tradiţionaliste apar pe suprafaţa picturală densă, ca o crustă, a pânzelor lui Mihai Sârbulescu sau în coloraţia stinsă, diafană, ceţoasă până la estomparea reliefului într-o contopire cu norii, la Horia Paştina. Filiaţia tradiţionalistă a „Prologului”, „poetica militant ortodoxistă”, „simbolismul religios”, au fost remarcate de Erwin Kessler (Bunica lui Monet, revista „22”, 6 apr. 2007): „Felul lor umil de a picta rămurele înflorite si grădini blagoslovite vine dintr-o celebrare aproape panteistă (şi niţel stătută, încă de la Bernea) a lumii în care ei presimt parcă surâsul molcom al Moşului văzut de Petrache Lupu. Nu exis­ta nici o anxietate, nici un dram de alienare faţă de exis­tenţă în broderiile florale ale lui Flondor, Paştina & co.” Solemnitatea de la Panaci, am întâlnit-o în fotografiile şi prezentarea de pe blog-ul merlinlx:

Mihai Sârbulescu

Horia Paştina

Constantin Flondor

Angela Tomaselli

Corneliu Vasilescu

Ion Sălişteanu

Val Gheorghiu

(Notă: fotografiile după picturi, D. Agachi)