Tag Archive: Cires


Am întîlnit un copac
Grăbit
O luase înainte
Ca o întrebare
Inexplicabilă
Un japonez, mi-am spus, tocmai el,
Un munte de linişte,
Să fi uitat odată cu seara
Ritmul cocorilor?

Întîlniri: Andra, Elena, Paul, Vania, Flavius, X, Beausergent, Merlinlx, Ştefana şi Mihai.

(Foto D. Agachi, Portret, Bruxelles, 01.03.2011)

În visul înserării trec toate, şi toate sunt un vis

Visul… e un haiku imperfect, lipsindu-i ultima silabă…

Haiku-imagini din Bruxelles, Avenue Emile Max,  în marginea înserării lui 4 mai. (Foto D. Agachi)

Stilul 1900 a fost la fel de marcat de exotism, de senzualitatea rafinată a acestuia, a celui extrem-oriental mai cu seamă, pe cât e de tributar aceleiaşi spiritualităţi minimalismul de astăzi, poate ambele tentând extreme de asimilare a unei filosofii care, deşi pare facilă şi seducătoare, e destul de greu de pătruns… În ce mă priveşte prefer, indiscutabil, o anume carnaţie, iar spiritul Art Nouveau-lui are cu prisosinţă. O să las imaginile să puncteze sentimental cărarea, printre cireşii japonezi, către oglinda lacului… Imaginile au fost luate de pe domeniul regal din Laeken, Bruxelles.

Selecţia zilei: felicitări DRAMA CLUB, pentru superbul spectacol Croitorul de Sl. Mrozek, care a obţinut MARELE PREMIU PENTRU CEL MAI BUN SPECTACOL, TROFEUL FESTIVALULUI DE TEATRU „LYCEUM”, ediţia a XIV, Botoşani; cărarea nu sfârşeşte în oglinda lacului, iar puntea linişteşte paşii…

Privind clădirea cu dimensiuni monumentale, cu verticala ei plasată asimetric și marcată de un fronton de proporții mult mai reduse decât ale ansamblului, adăugând astfel o impresie de grațios, sintagma care mi-a venit în minte a fost ”un palat Art Nouveau” și cred că ea surprinde, sintetic, imaginea acestei clădiri. Referințe detaliate despre clădirea din Bruxelles, Rue du Marché aux Poulets, nr. 32-34, se găsesc. Nu e deloc surprinzătoare pentru spiritul acelor vremuri dorința de a avea „stil”, în sensul de rafinament, el nu era deloc neglijat nici măcar pentru un magazin de albituri (de aici denumirea ei comercială de Grand Maison de Blanc). Arhitectura clădirii cu ferestrele marcate de colonete și arcaturi e precisă – arhitect Oscar François, construcția fiind realizată în 1896–1897 – însă nu are nimic din stilistica Art Nouveau. Tocmai discreția eclectică a arhitecturii a oferit suportul pentru o expoziție de afișe pe un ”tapet” abundent floral, încât întregul a devenit fundamental Art Nouveau, opera decoratorului interiorizând-o pe cea a arhitectului. În decorația lui Henri Privat-Livemont (1897) realizată din panouri ceramice se distinge afişul publicitar în care japonismul, la modă atunci, e foarte prezent, feminitatea e răpitoare iar grația e mai degrabă a gesticii şi vestimentației vaporoase printre florile de cireş, parcă la fel de senzuale ca şi siluetele feminine cu forme împlinite… De altfel, în unul dintre afişele artistului, până şi aburii cafelei care învăluie silueta femeii albe, îmbrăcată însă în chimonou tradițional redat stilizat, capătă geometriile complicate ale valurilor din stampele japoneze.

(Foto D. Agachi, 25.04.2010; reproducerea textelor sau a fotografiilor care ne aparţin nu este permisă fără citarea sursei sau link la articol respectiv.)

Selecţia zilei, nu e de ici de colo!

Nu neapărat cireşii japonezi înfloriţi, pe care nu i-am văzut până acum în exuberanţa lor, m-au făcut să mă gândesc la ce înseamnă spectacolul, sub orice formă se împlineşte el, al naturii sau al scenei… Astăzi, dincolo de o neobişnuit de senină zi, sufletul meu rezona a tristeţe… Una solidară cu a unor tineri pentru care timpul petrecut în liceu a fost dedicat şi spectacolului. Nu se cade să adaug eu mai multe vorbe, mi-a plăcut să scriu despre înălţimile pe care DRAMA le-a atins. Înălţimile se privesc şi se ating prin uşi care îşi pierd sensul închiderii şi devin purtătoare de sentimente… Se întâmplă însă ca dintr-o nechibzuinţă să vină o zi în care uşa uşoară, preţioasă, al cărei sens era să fie lipsită de încuietoare, să dispară luată parcă de un vânt rău… Dedic aceste imagini, pe care le-am luat la Bruxelles într-o zi senină, sentimentului uşii de cireş…

Trimit la câteva impresii, ale Andrei, ale lui Răzvan şi ale Elenei, însoţite de sugestive comentarii.

(Foto, Bruxelles, 22.04.2010, străzile Emile Max şi Leon Mahillon).