Locuri și berea lor – Chimay

Chimay are o consistență leșiosă, ceva între savoarea și clăbuceala unui detergent obișnuit. Nu știu cum spală, dar se dă la băut. După o primă sorbitură senzația cremoasă dispare și rămîne doar amăreala în grade diferite de satisfacție. E bere făcută de trapiștii din Chimay în mănăstioara lor – Abbaye Notre-Dame de Scourmont – însă, din cîte am văzut pe o hartă din pahare, e vîndută peste tot în lume. N-o fi stat în care să nu fi ajuns. Așă că abația pare mai degrabă un fel de multinațională cu buget pe măsură, spre care traficul de TIR-uri e mult mai intens decît cel al pelerinilor. Mănăstirea e una dintre cele mai accesibile, iar pereții albi ai bisericii lasă impresia caldă și ingenuă că rugăciunea ca un suflu, pe care-l simți și nu știi de unde vine, nu se întrerupe niciodată în preajma celor cîteva icoane. O contradiție în termeni: ne-a întîmpinat un trapist deloc sumbru și tăcut, chiar jovial și neastîmpărat ca o benedictină dintr-un film cu de Funès. La Chimay e și un castel de prinți, iar legătura ar fi că pe terenul dăruit de castelan au apărut abația și berea ei…

La acastel.

La hanul din preajma abației.

(Foto, 18.05.2014)

Publicitate

Teatrul cît nuca

Vorbind în general, după animația din saloanele și galeriile unui castel, două spații, plasate oarecum periferic, prilejuiesc răgazul meditației: capela și teatrul… Intimiste, ambele erau create pentru o suită restrînsă. Sala de teatru a castelului din Chimay, scăpată intactă după un incendiu ce a distrus castelul, e o miniatură a oricărei săli celebre: e complet dotată pentru teatru, operă și concerte! Doar că are o lojă centrală cît o alună scobită, un stal cît o jumătate de nucă și o cupolă ca o scoică aurie. Însă totul e rafinament, totul e atmosferă! (Teatrul castelului din Chimay, Belgia, foto 18 mai 2014)

Stînca

Castelul familiei princiare din Chimay – cîndva principat din care se trag prinți, e la mintea cocoșilor expuși la castel – a fost ridicat pe o stîncă… Pentru a înțelege stranietatea castelului am privit mai întîi stînca! Suna cunoscut: ”pe o stîncă neagră, într-un vechi castel”…. Și da, curgea ”în vale un rîu mititel”, pe lîngă stîncă… Versurile sînt dintr-un manual vechi, doar cadrul romantic era din Chimay!


Mai nou, în spațiile muzeale și nu numai, scenografia interactivă și experimentală dar și contactul cu arta actuală în modalitățile ei surprinzătoare de exprimare sînt foarte la modă. Am văzut asta și în castele, la Gaasbeek, la Seneffe și la Chimay. În plus, castelul de pe stînca din Chimay e locuit la propriu – dar și virtual de o fantomă bonomă – și cu toate astea e deschis publicului cu o generozitate iscusită în a face ”atmosferă”. La Chimay episodul de artă experimentală, conceptuală, goală e un ”studiu” galinaceu cu încrucișări de găini pentru obținerea găinii ”globale”, ”cosmopolite” zice artistul…

Găina suprarealistă scapă prin ușa bîntuită… (Instalație ready-made de Koen Vanmechelen, adept al artei ”conceptuale”. De prin 1990 se tot ocupă de ”Cosmopolitan Chicken Project”. E tenace!)

Chimay e o marcă de bere. Una cunoscută! Se confundă cu eticheta ”bere belgiană”. E o bere de mănăstire, cred că se știe, iar prepararea ei a devenit o ”industrie” performantă chiar și în mediul auster trappist! Însă dincolo de ”gusturi” rafinate, la Chimay ceva a părut foarte familiar: agreabilul peisaj verde, cu unduiri molcome!

(Fotografii la Chimay, Belgia, 18.05.2014)