Tag Archive: Chateau


OLYMPUS DIGITAL CAMERA
(… aleea inițiatică, sinuoasă și înșelătoare cel puțin cromatic…)
Pe lîngă Bruxelles sînt cîteva castele… Nu neapărat impozante, sînt cam toate la fel ca mărime, însă înconjurate de parcuri și grădini a căror spectacol e greu de imaginat, nu le poți înțelege măreția și frumusețea nici din auzite, nici din fotografii, e nevoie de plimbarea vie pe alei… Și, culmea, măcar în anumite periade ale anului toate sînt vizitabile. Unul dintre ele e castelul de la Grand-Bigard. Parcul e plin de lalele înflorite primăvara, unele amestecate printre ierburi, sălbăticite, dar cele mai multe sînt plantate cu știința culorilor, încăt armoniile create par desăvărșite. Notorietatea locului face ca olandezii, maeștrii lalelelor, să fie printre mulții vizitatori. Și astăzi era ploaie și vînt dar la poarta castelului parcau cîteva autocare din Olanda. Am văzut americani și asiatici. Le vorbeau botaniștii pre limba pasiunii lor. Grădina sălbatică, grădina geometrică, grădina omului și grădina creatorului, toate se găsesc acolo, în splendoarea primăverii. Cine întreține și face să fie un astfel de loc e un creator, la fel cum a fost și cel care l-a imaginat, creator ca oricare mare artist. E firesc ca, străbătîndu-l, să ai revelația creației desăvîrșite…

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Mi-am amintit de coloana pictorului Horia Bernea. El își picta coloanele mereu printre flori…

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Serele vechi au poezia lor pitită în rugina de sub vopsele decolorate, în sticla pe care s-au coșcovit aburii încălzind flori inadaptate, refugiate, exilate…

(foto, 24 aprilie 2016 în Duminica Floriilor; Fotografiile au fost făcute în stări de lumină cu totul diferite în numai o oră: de la ploaia deasă, întunecată, nivelînd o lumină cenușie, la strălucirea zilei însorite, dînd frunzelor abia dezvelite acel verde inconfundabil…)

Umblu așa în general, rătăcitor, în fine. Despre lumea de idei și cuvinte scrise e vorba. Una pe care o vad tot mai acrită. Pe bloguri și pe facebook cuvintele și ideiile au ajuns imunde, arțăgoase. Inșii vor a fi tot mai ”răi” și ”radicali” și, în special, atei. Se poartă. Mă îndeamnă isterici să uit de ”Dumnezei”, să fiu ”eu însumi”, într-o viziune cum e a lor, golită de sens și umplută doar cu ”libertate”, să fiu ”eu însumi și fără nici un Dumnezeu”… ”Gîndește cu propriul creier” (ah, da, ”propriul”, cuvîntul mereu în plus!), îmi răcnesc frazele pe bloguri. Scrise de tipi ce fac exact contrariul a ceea ce ”propovăduiesc”. Spun că sînt ”liberi”, dar de fapt au ajuns jalnicii propagandiști înregimentați unei noi ”doctrine”: ateismul. Cînd ești eliberat de orice, domnule, nu ar mai trebui să te intereseze să-i faci și pe alții la fel! La ce bun? Ei, domnilor, am de gînd să gîndesc prin cărțile pe care le-am citit, prin educația mea, prin morală și să-i uit pe cei fără nici un Dumnezeu.

Parc la Château de La Hulpe.

10926396_10152904609936832_3304160608940613591_n

Noapte la Bruges, decembrie 2014

10599596_10152900081801832_4715251144043979034_n

Audergem, Bruxelles

10416567_887463037951792_4065300845161231490_n

O lampă la Château D’attre.

10942751_10152906414906832_5906373656750784473_n