antene și alte ițiri nevinovate…

… cu toată injustețea de care e în stare, omul (înrăit de orice) a văzut la păun doar trufia frumuseții în sine, de care ludica pasăre nici nu avea habar, nici nu-i era în fire… În istorioarele moralei creștine păunul devine imaginea simbol a slavei deșarte, a măririi de sine care e ”împăunare” pură! Însă țipătul intens și straniu al păunului, mai ales în liniștea unei păduri, trimite la altceva, la amintirea condiței fragile și frumoase a lumii care se teme mereu de ea însăși! (păuni la Château de Gaasbeek, 22.04.2017)

Publicitate

Fascinația grădinii geometrice

Castelul și abația, prin atracția lor către ”locul ferit” / ”locul fericit” ce trebuia extras din mizeria înșelătoare a lumii, au făcut posibilă grădina liniștită. (Trimit la grădinile pe care le-am văzut la Castelul din Seneffe, la cel din Gaasbeek…) E spațiul în care vocația clasicistă a perspectivei și funcția ordonatoare a spiritului, în raport cu năvala vegetalului, similară cu dezlănțuirea gregară a umanului, aduce o pace mai degrabă nelocuită. Verva era anulată, printre arborii geometrizați nici păsările nu-și mai găseau locul. Îmi părea că regăsesc ceva oriental, privind prundișul perfect greblat al aleelor, însă nu e deloc așa. Fascinația grădinii geometrice este una rece și înșelătoare. Din fosta abație din pădurea Cambre / Abbaye de la Cambre, a călugărilor nobili (nu e deloc o contradicție în termeni) cistercieni, a rămas o splendidă grădină geometrică, foarte bine întreținută și astăzi. Plasată pe coastișă, succesiunea de terase dă impresia grădinii suspendate, e și geometrie pe verticală, verde și albă între contururi și scări largi din piatră.




(Foto: 24.05.2014, Abbaye de la Cambre, Bruxelles)

Stînca

Castelul familiei princiare din Chimay – cîndva principat din care se trag prinți, e la mintea cocoșilor expuși la castel – a fost ridicat pe o stîncă… Pentru a înțelege stranietatea castelului am privit mai întîi stînca! Suna cunoscut: ”pe o stîncă neagră, într-un vechi castel”…. Și da, curgea ”în vale un rîu mititel”, pe lîngă stîncă… Versurile sînt dintr-un manual vechi, doar cadrul romantic era din Chimay!


Mai nou, în spațiile muzeale și nu numai, scenografia interactivă și experimentală dar și contactul cu arta actuală în modalitățile ei surprinzătoare de exprimare sînt foarte la modă. Am văzut asta și în castele, la Gaasbeek, la Seneffe și la Chimay. În plus, castelul de pe stînca din Chimay e locuit la propriu – dar și virtual de o fantomă bonomă – și cu toate astea e deschis publicului cu o generozitate iscusită în a face ”atmosferă”. La Chimay episodul de artă experimentală, conceptuală, goală e un ”studiu” galinaceu cu încrucișări de găini pentru obținerea găinii ”globale”, ”cosmopolite” zice artistul…

Găina suprarealistă scapă prin ușa bîntuită… (Instalație ready-made de Koen Vanmechelen, adept al artei ”conceptuale”. De prin 1990 se tot ocupă de ”Cosmopolitan Chicken Project”. E tenace!)

Chimay e o marcă de bere. Una cunoscută! Se confundă cu eticheta ”bere belgiană”. E o bere de mănăstire, cred că se știe, iar prepararea ei a devenit o ”industrie” performantă chiar și în mediul auster trappist! Însă dincolo de ”gusturi” rafinate, la Chimay ceva a părut foarte familiar: agreabilul peisaj verde, cu unduiri molcome!

(Fotografii la Chimay, Belgia, 18.05.2014)

Castelul – teatrul!

Castelul nu e un decor al lumii obișnuite, cum nici teatrul nu e… Inaccesibil, raportat la imaginea firească a locuirii, castelul pare mai degrabă extramundan, o plăsmuire fantezistă la gîndul că acolo s-au întîmplat multe dar s-a viețuit puțin… E îndeobște bîntuit – fantomele sînt prezențe predilecte – prin labirintul himeric de galerii și saloane, unde iși petrece amintirea un melancolic vorbitor cu sine pe tăcute. Cînd teatrul ajunge la castel, se întîmplă însă o anume animație, rochiile prind a pluti în cuiere, muzica înveselește șuieratul vîntului prin garguie, iar figurile palide capătă roșeață în obraji. Pentru cîtva timp la Castelul Gaasbeek a ajuns teatrul, compania englezească WildWorks despre care pliatul spune că nu e una ”clasică” – desigur!, cum ar putea fi? – ci una care caută ”istorii” insolite…

Imaginînd, printre copaci, superba și imensa terasă de belvedere a castelului.

Foto, instalații (onirice) la  Castelul din Gaasbeek, 1.05.2014

 

Cu alei domeniul, mai la vale lacul și în deal castelul…

Alei printre fagi pe domeniul Gaasbeek

Nimerit ar fi fost să-mi acord un anume fast vetimentar, însă știam că și seniorul o să ne întîmpine într-o ținută mai lejeră. La castelul Gaasbeek convivii, e de presupus, erau destul de numeroși. Alfel, recuzita a fost cea cunoscută: fagi seculari, alei înmiresmate, imaginate după geometrii ezoterice, garguie hîde și păuni învolți! Să mai spună cineva ca aristocrația nu e plăcută la privit…

Intrarea și bastioanele Castelului Gaasbeek. E în apropiere de Bruxelles, în centrul unei regiuni agricole fertile, Pajottenland, Toscana nordului, cum le-a plăcut romanticilor să o numească.

Blazonul domeniului Gaasbeek

Gargui la Gaasbeek; meșterul l-a vrut monstruos!


Castelul Gaasbeek – grădina geometrică și obeliscul.

Păun în grădina geometrică

Corpul principal al Castelului Gaasbeek, vedere din gradina interioara. Château de Gaasbeek / Kasteel van Gaasbeek. (foto: 1.05.2014)