Tag Archive: Castel


OLYMPUS DIGITAL CAMERA
(… aleea inițiatică, sinuoasă și înșelătoare cel puțin cromatic…)
Pe lîngă Bruxelles sînt cîteva castele… Nu neapărat impozante, sînt cam toate la fel ca mărime, însă înconjurate de parcuri și grădini a căror spectacol e greu de imaginat, nu le poți înțelege măreția și frumusețea nici din auzite, nici din fotografii, e nevoie de plimbarea vie pe alei… Și, culmea, măcar în anumite periade ale anului toate sînt vizitabile. Unul dintre ele e castelul de la Grand-Bigard. Parcul e plin de lalele înflorite primăvara, unele amestecate printre ierburi, sălbăticite, dar cele mai multe sînt plantate cu știința culorilor, încăt armoniile create par desăvărșite. Notorietatea locului face ca olandezii, maeștrii lalelelor, să fie printre mulții vizitatori. Și astăzi era ploaie și vînt dar la poarta castelului parcau cîteva autocare din Olanda. Am văzut americani și asiatici. Le vorbeau botaniștii pre limba pasiunii lor. Grădina sălbatică, grădina geometrică, grădina omului și grădina creatorului, toate se găsesc acolo, în splendoarea primăverii. Cine întreține și face să fie un astfel de loc e un creator, la fel cum a fost și cel care l-a imaginat, creator ca oricare mare artist. E firesc ca, străbătîndu-l, să ai revelația creației desăvîrșite…

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Mi-am amintit de coloana pictorului Horia Bernea. El își picta coloanele mereu printre flori…

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Serele vechi au poezia lor pitită în rugina de sub vopsele decolorate, în sticla pe care s-au coșcovit aburii încălzind flori inadaptate, refugiate, exilate…

(foto, 24 aprilie 2016 în Duminica Floriilor; Fotografiile au fost făcute în stări de lumină cu totul diferite în numai o oră: de la ploaia deasă, întunecată, nivelînd o lumină cenușie, la strălucirea zilei însorite, dînd frunzelor abia dezvelite acel verde inconfundabil…)

Reclame

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Doar rotundul negru,
Mare,
Mare cu valuri
Greu, deși levitează pe cinci degete
Ca un strop
Doar rotundul negru
O,
rotundul negru
Poate fi atît de șlefuit
Și neîndoit
Ca oglinda!

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(Sculptură în expoziția cu tema norilor, organizată în cadrul ”Mons, capitală culturală europeană 2015”; foto, 16 august 2015, Exposition Clouds – Château du Roeulx)

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Momentul de ceață revine la fiecare 20 de minute în grădina labirintică a Castelului Roeulx (Château du Roeulx). Mai ales într-o zi cu un senin pictat de Magritte, cu nouri tot născîndu-se pe cer, efectul artezienii cu pulbere fină de apă e și ludic și euforic… Expoziția cu tema norilor (reflectări în suprarealism și postmodern) e organizată în cadrul ”Mons, capitală culturală europeană 2015”! (”Exposition Clouds – Château du Roeulx”).

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

IMG_8680w

(Foto 16 august 2015. Fotografiile și textele publicate pe blog sînt sub incidența legii drepturilor de autor. Orice reproducere nu este posibilă fără acordul autorului, D.A.)

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Luminișuri și deschideri în pereții de verdeață… Se găsesc în grădina Castelului Jehay. Luminiș e un cuvînt mult mai plin decît credem… Mi s-a întîmplat să-i înțeleg doar uneori profunzimea. El evocă o stare de lumină la care nu ai acces fără imaginație.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(Foto la Château de Jehay, 5 august 2015; fotografiile și textele de pe acest blog sînt sub incidența legii drepturilor de autor. Orice reproducere nu este posibilă fără acordul autorului, D.A.)

Chimay are o consistență leșiosă, ceva între savoarea și clăbuceala unui detergent obișnuit. Nu știu cum spală, dar se dă la băut. După o primă sorbitură senzația cremoasă dispare și rămîne doar amăreala în grade diferite de satisfacție. E bere făcută de trapiștii din Chimay în mănăstioara lor – Abbaye Notre-Dame de Scourmont – însă, din cîte am văzut pe o hartă din pahare, e vîndută peste tot în lume. N-o fi stat în care să nu fi ajuns. Așă că abația pare mai degrabă un fel de multinațională cu buget pe măsură, spre care traficul de TIR-uri e mult mai intens decît cel al pelerinilor. Mănăstirea e una dintre cele mai accesibile, iar pereții albi ai bisericii lasă impresia caldă și ingenuă că rugăciunea ca un suflu, pe care-l simți și nu știi de unde vine, nu se întrerupe niciodată în preajma celor cîteva icoane. O contradiție în termeni: ne-a întîmpinat un trapist deloc sumbru și tăcut, chiar jovial și neastîmpărat ca o benedictină dintr-un film cu de Funès. La Chimay e și un castel de prinți, iar legătura ar fi că pe terenul dăruit de castelan au apărut abația și berea ei…

La acastel.

La hanul din preajma abației.
DSCF0124w

(Foto, 18.05.2014)