Tag Archive: castel valon


OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Momentul de ceață revine la fiecare 20 de minute în grădina labirintică a Castelului Roeulx (Château du Roeulx). Mai ales într-o zi cu un senin pictat de Magritte, cu nouri tot născîndu-se pe cer, efectul artezienii cu pulbere fină de apă e și ludic și euforic… Expoziția cu tema norilor (reflectări în suprarealism și postmodern) e organizată în cadrul ”Mons, capitală culturală europeană 2015”! (”Exposition Clouds – Château du Roeulx”).

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

IMG_8680w

(Foto 16 august 2015. Fotografiile și textele publicate pe blog sînt sub incidența legii drepturilor de autor. Orice reproducere nu este posibilă fără acordul autorului, D.A.)

Publicitate


Grădina castelului din Belœil a fost creată ca un parc vast în 1664 și de atunci e oarecum neschimbată: geometrie, un chic de melancolie, lacuri și ele tăiate geometric… A venit moda parcului englez, preferat din secolul al XIX-lea, însă grădina a rămas franceză. Extrapolînd, pare o paradigmă lingvistică!


Un cal acvatic din suita lui Neptun necheza într-o zi frumoasă! Cred că zeul are și momente calme, o fi stresant să fie mai tot timpul furtunos!


Lacul geometric din grădina castelului / château de Belœil.


Alee cu apă numită, cum altfel, ”oglinda cerului”!


(Castelul / château de Belœil, foto, 31.05.2014)


Biblioteca etajată a castelului din Belœil (Belgia) îmi părea, mai ieri, o himeră… Însă cînd m-am aflat acolo, trupul de rafturi și tomuri aurite m-a prins într-o lume imobilă în lumina filtrată a amiezii, cu parfum de cărți ce rămîn închise!
(Foto la château de Belœil, 31.05.2014)


L-am întîlnit pe omul taciturn al lui Folon acum doi ani într-o expoziție. Era masiv, părînd sculptat din cioplituri brute în bronz și fixat în inexpresivitate, cu pălăria ”vintage” trasă pe ochii unui trup obez… Bărbatul ”clasei mijlocii”, tatăl pe care pe care îl urăsc copii, e sculptat în uniformitatea fără chip a pardesielor lungi. E insensibil și tăcut! Însă pe aleea castelului Seneffe l-am revăzut pe omul lui Folon reintrat și retras în dimensiunile unei umanități însingurate. Își găsise liniștea unei plimbări și maxilarele de sub pălărie se îmblînziseră… Trecea prin tunelul de lumină ca oricare suflet…
(”Quelqu’un”,sculptură în bronz de Jean-Michel Folon, 1992, domeniul castelului Seneffe, Belgia – foto, 4.05.2014)

DSCF0566w

Intrarea în castelul din Seneffe (vedere de pe o alee împădurită pe domeniul castelului)

Ce rămîne, ca o indefinită senzație (arareori), după vizita la un castel… Nu au importanță grandoarea, în nici un caz opulența. De fapt, nici nu le vei găsi! Întotdeauna eleganța și rafinamentul dau starea de bine… Un trai rafinat a însemnat mai degrabă reținere și delicatețe asumate, o trecere cu stil prin viață. Și, pînă la urmă, ce anume rămîne? Da, impresia de ceva cunoscut, amintirea vagă că ai mai fost pe acolo… Ai mai fost? Nu, desigur, însă locul prin care te plimbi în tihnă face posibilă o astfel de amintire închipuită și încîntarea, însingurată, pe care o simți într-o lume aparte. De care, prin fire nevăzute, aparții cumva, prin ceea ce se numște, simplu, bucurie estetică… (foto, exterioare la castelul din Seneffe, 4.05.2014)
Castelul neoclasic din Seneffe / peisajul straniu

Un ochi de apă în grădina geometrică sau ceasul fără ore!

Teatrul castelului din Seneffe

Castelul din Seneffe: straniul de peste tot și din grădina geometrică

Sculptură de Pol Bury, ”12 + 12 triangle”, 1990, oțel inoxidabil, amplasată în oranjeria castelului. E o sferă dinamică și oglină acvatică. Trimite în S.F.