Tag Archive: carnaval


Carnavalul e prezent în orice localitate din Belgia, cît de mică sau mare o fi… Regia e aceeași, costumele doar au un anume motiv local care le diferențiază, cumva. La Malines am văzut un fel de căciuli foarte sofisticate, amintind de cele princiare. Extraordinară e capacitatea lumii de a zîmbi, de a juca, de a disimula… În puține cazuri am văzut atîta vocație a seninătății (pe chip), deși nici vremea belgiană, nici vremurile în general n-au fost și nici nu sînt confortabile… Însă revenirea la inocență le rezolvă pe toate!

(Foto, Malines / Mechelen, 19 martie 2017, pe la 2 două dupăamiază)

Publicitate

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Fotografiile sînt luate în grădinile din Annevoie. Amestecul cu totul aparte de verde crud, la început de mai și de jocuri cu apa, pe care grădinile îl oferă, i-au atras pe cei care au făcut o pasiune – deloc ieftină – din a imagina, coase și purta costume venețiene de carnaval. E, pînă la urmă, o artă frumoasă. Ei se adună de peste tot din Europa în acele grădini făcînd să le fie admirate și fotografiate superbele apariții. Și toate sînt autentice. Există un spirit aristocratic al catifelei și mătăsii… (Les Jardins d’Annevoie).

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(Foto D. Agachi, 1 mai 2015)

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Cînd am citit pe net că în munții Belgiei, undeva în Ardeni, vom vedea ”măști venețiene”, mă așteptam la ”niște” măști, doar atît. Nu mi-am imaginat un cadru de natură cu totul special, în care să pot dialoga, prin convenția reprezentării ”teatrale”, cu pasionații costumelor de carnaval venețiene, care poartă spiritul carnavalului venind din Germania, Franța, Italia, Belgia și cine mai știe de unde… (Despre ele în următoarele calupuri de poze.) Acum vorbesc doar de administrare și civilitate: 1000 de mașini, poate mai multe, au fost parcate de voluntari într-o ordine impecabilă. Voluntari ? Da, toți tineri. Întîlnirea cu măștile durează 3 zile și are deja o tradiție de 7 ani. În corturi albe se întîmplă destule, iarba e cosită proaspăt. E ceva de mîncare? Da, numai gustări preparate, nimic în staniol! Bea cineva? Da, într-un fel de liniște a civilității. Nu e nimic aruncat, nicăieri! Și, pentru a nu vicia locul, nu era NICI UN COȘ! Niciunde. Și, cu toate astea, nimeni nu aruncă nimic! Ce se întîmplă cu ”ambalajele”? Sînt purtate cu tine, cel care ieși în natură! Și nimeni nu fuma ”în aer liber”. La cîteva mii de oameni, cîți fumători ar fi printre ei, ”statistic vorbind”? Nu am văzut pe nimeni fumînd. Nu cred în moraliștii de serviciu, nici în ”comparatiștii” cei de toate zilele, ”occidentalii au o tradiție, vor zice, noi nu o avem, de asta e mai greu, dar o să fie bine și la noi, o să vezi, peste cîțiva ani”… Asta e superfluu, iar viața e așa cum e! Așă că, atunci cînd mă aflu într-un anume loc încerc să ”respir” miresmele de acolo și asta e tot.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(Foto 1 Mai 2015, costume de carnaval venețian, în grădinile din Annevoie / Les Jardins d’Annevoie, Belgia)

În orășele cît se poate de modeste din Belgia, chiar și acolo, printre case roșii care dau impresia că oriunde te-ai alfa ești în același loc, găsești cîte ceva ce nu mai e în nota de obișnuit. În Herenthout am dat de omul sculptat de Rik Van de Wouwer. Autorul e la vîrsta maturității (s-a născut la Anvers în 1974 și tot acolo a făcut masteratul în arte) însă pare a înțelege umanul cu o sensibilitate mai degrabă apropiată de candoare și nu de sarcasm. Lîngă biserica din Herenthout omul lui Van de Wouwer e ”Peer Stoet”. Purtînd un trombon, e o figură simbol pentru 121 de ani de carnaval în acel oraș! În ușoara lui gîrbovire și disproporție, privit de la distanță, personajul pare comic. Cînd te apropii însă, e frapantă melancolia (ca o boală atroce) din ochii mari. Atît e de natural situat în tristețe, încît ea curge din cearcăne, din ridurile adînci și căzute, și coboară unduindu-i hainele în cutele suferinței. E surprinzător că tocmai o astfel de postură depresivă a fost aleasă de artist pentru a celebra un carnaval. Sau poate că tocmai asta e, rîzînd bufonul nu e niciodată vesel, așa e ”nebunia” și inadecvarea lui…

(Foto 31.01.2015, Herenthout, Belgia)

DSCN9331w

La finalul carnavalului  din Auderghem se petrece o simbolică ”îngropare a iernii”, prin urmare cortegiul nu e doar o simplă și zgomotoasă alungare a ei cu surle și trîmbițe. Locuiesc foarte aproape de strada pe care e organizat anual carnavalul, așa că astăzi m-am amestecat pentru a treia oară printre privitori. Fantezia face ca totul să pară diferit, în ciuda ”temelor” și secvențelor mereu aceleași… (Așa a fost în 2012)

Un artizan de insolite instrumente de zgomote vine de cîțiva ani cu noi ”artefacte” și o trupă tot mai numeroasă. A creat o ”școală” de ritm prin combinații de tobe și tuburi răsunătoare, alimentate de furtune încolăcite.

(17.03.2013, Carnaval în Auderghem, Bruxelles)