Tag Archive: Capela


IMG_7734w

Prima impresie pe care mi-a lăsat-o modesta capelă consacrată aparițiilor Fecioarei Maria la Banneux a fost că mă aflu într-un loc foarte cunoscut. Cu pridvorul ei, cu zidăria din piatră, cu turla zveltă și de o formă atît de simplă, dar, mai ales, prin proporții, capela amintește de locurile frumoase, care încă nu s-au ”prea-mărit”, din munții României. Parcul din Banneux e cît se poate de întins, cu multe capele și biserici, însă nimic nu schimbă senzația că te afli într-un loc dominat de natură și nu de om. Altfel spus, toate sînt în umbra pădurii, și tot ce a construit omul a rămas mult mai jos ca înălțimea brazilor. În 1933, din ianuarie pînă în martie, o copilă dintr-un loc pe atunci aproape lipsit de lume, situat între Liege și Spa, a întîlnit-o pe Fecioara Maria. O însoțea pe copilă în mici plimbări, arătîndu-i locuri pe care copila le știa : un izvor, un loc în care a cerut să i se ridice o capelă…

IMG_7739w

IMG_7743w

”Rugul aprins”, icoană exterioară, peretele capelei ortodoxe de la Banneux.
IMG_7747w

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Mi-a plăcut să întîlnesc ”România” la Banneux.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(Foto, 5 august 2015, Banneux; fotografiile și textele de pe acest blog sînt sub incidența legii drepturilor de autor. Orice reproducere nu este posibilă fără acordul autorului, D.A.)

În deplasările noastre se întâmplă să găsim locuri deosebite acolo unde ele nu sînt neapărat foarte vizibile şi, mai ales, relaţia cu sacrul este una discretă, subtila, uneori tainică. Aşa s-a întâmplat trecând prin Lacu Roşu (12.04.09).

108_2855

Imediat lângă şoseaua naţională Ghiorghieni – Bicaz, dai de o siluetă sculpturală, cu stîlpi din trunchiuri masive de lemn ritmînd peretele alb. Este Capela Romano-catolică Sf. Cristofor, Gyilkostói Szent Kristóf Kápolna. Amplasamentul însuşi este spectaculos, biserica se ridică din panta foarte accentuată a versantului ca un pâlc albit de trunchiuri, în relaţie cu acvaticul special, al lacului străpuns de arbori „împietriţi”. La numai cîţiva zeci de metri distanţă la est de capelă, pe direcţia axei sale longitudinale, în desişul de brazi se află cupola unui vârf de stâncă, o masă de roci, încât sugestia de tumul, de loc iniţiatic dar şi tainic, e foarte puternică. Roca e dens acoperită de muşchi, piatra aceea radiază (energie telurică, ce altceva!) aşa cum ape line, par să o cuprindă.

108_2853 

Capela are un plan de o simplitate savantă, are formă eliptică. Simbolic, capela e plasată cu estul (altarul) și vestul (intrarea) pe axa majoră a elipsei (geometric, axa majoră = segmentul de dreaptă care trece prin focare şi are capetele pe elipsă). Alcătuirea este la fel de simplă, în acord cu locul: mur de piatră brută la soclu şi văruit între coloanele din lemn, schelet din lemn şi acoperiş din şindrilă.

108_28411

La partea de sus a peretelui eliptic e un bandou de ferestre, lăsînd un inel pur de lumină. Imediat sub el e o pictură murală în tonuri acvatice, mai închise la nord şi vest şi calde la sud şi est, albastru, verde şi albastru-verzui. Printre arborii care constituie fondul picturii, sunt desenate simboluri ale biruinţei creştine: pe axa majoră, Mielul Cristic la est şi balaurul / dragonul la vest.

108_2848a1

108_2850

Sub friza ca un imens rotulus desfăcut este peretele alb, încât simbolica litos-hidros-atmosphéra, leagăn al vieţii, e uşor decelabilă. Preiau câteva informaţii din scurtul fragment în limba engleză existent la intrare: capela a fost proiectată în anul 1933 de unul dintre cei mai cunoscuţi arhitecţi maghiari din Transilvania, Kós Károly, pentru a înlocui vechea capelă arsă în 1916. Biserica nu a fost însă construită, datorită greutăţilor financiare, iar apoi au urmat al II-lea război mondial şi comunismul. Chiar şi planurile au fost pierdute, însă schiţa capelei s-a păstrat pe o carte poştală găsită la Zemplén Múzeumban. Arhitectul Anthony Gall a întocmit proiectul actualei capele, lucrările desfăşurându-se în 2000 şi 2001. „Consacrarea solemnă” (sfinţirea) a avut loc la 28 iulie 2001. Numele celor care au lucrat sunt menţionate într-un articol: http://epiteszforum.hu/node/686 

Aşa am înţes că unii dintre constructori, Siklódi Károly, şef de şantier şi dulgherul Gál Dezső mi-au fost cândva, prin 1989, colegi. Pictura a fost realizată de Köllő Károly.

(Fotografii D.A., 12.04.09; reproducerea nu este permisă fără acordul nostru)