Tag Archive: briza


OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Pe la 6… 7 seara, briza rece trimite pe cei doriți de soare prin restaurante și hotelurile impozante. Marea Nordului capătă o sclipire metalic-nisipoasă. (Foto la Knokke, 3 august 2015)

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

La Marea Nordului nu e de făcut plajă. În schimb, briza rece îmbie la plimbare. Cînd refluxul duce valurile la vreo 250 de m de țărm și apa scade cu vreo 5 m, a sta aproape de unda care abia se întinde limpede pe nisip e maximul exercițiu de evadare, e singurătatea însăși. E și ușor de mers pe nisipul ud, dacă umbli agale nisipul pare ferm, dacă te oprești simți o senzație stranie de scufundare, deși e aproape imperceptibilă… M-am așezat pe o geamandură galbenă, numai bună de scaun pînă la venirea fluxului și am respirat în ritmul bătăilor de valuri, iar gura mi s-a umplut de gustul de sare și nu m-am gîndit la nimic. Între ape și ceruri erau oarecare asemănări.

(Foto D. Agachi, o zi însorită la Ostende, Belgia, 12.07.2012)

…sau „tînărul” şi marea! Este incredibil cît de multe stări pot încăpea într-o zi! E cît se poate de comun ceea ce spun, însă, în fond, toate experienţele nu fac decît să „repovestească”. O secvenţă a zilei de ieri s-a petrecut la Marea Nordului, pe ţărmul belgian. Lapi a adulmecat acel alteva necunoscut, mirosul sălciu al mării, de la cîţiva kilometri. Apoi s-a dezlănţuit el pe o mare calmă, în plin flux, pe înserate. Emoţii ancestrale or fi trezit pînă în spicul cozii foşnetul şi mişcarea necunoscută a valurilor, pe o briză aspră, nordică.

(Foto Andra şi D. Agachi, nici eu nu mai ştiu care şi cum a apucat să-i prindă lui Lapi momentele de zbenguială şi de contemplare impusă, la Ostende, 24.04.2011 – prima zi de Paşti)