Tag Archive: balcon


Forma toamnei…

Forma apei (pe canal, Quai des Peniches, Bruxelles)

Forme complicate cu butoni de piatră. (Undeva în Ixelles, Bruxelles)

Forme florale. Și nu-i greu să te gîndești că e doar o usă!

Forme Art Déco în mult alb și fier negru! Fiecare linie e mereu altceva.

Forme baroce de ghirlande și linii de „piatră albastră”. (Rue de Lausanne, Bruxelles, pe lumina din 31 octombrie 2014)

Masca, mascaronul sînt „forme” ale umanului… Nimeni nu scapă de măscări! (Mascaron alb pe Rue de Lausanne, Bruxelles)

(”Forme” din Bruxelles, fotografii în lumina lui octombrie de vară 2014, ziua 31)

Hai la o votcă!

DSCN8176w

După cîteva zile de intense meditațiuni hibernale, asociate adică unui fel activ de a hiberna, înțelesei aserțiunea justă a președintelui demis. E clar, respectivul știa ce știa de la vreo ședință de mentalism deplorabil. Își umezise cu un gest exersat degetul cu limba, să dea cum trebuie foaia, arătîndu-i și lui cap de ciocan de la Bruxelles că România se trage spre iarna rusească! De altfel, pe la Botoșani peisajul cu verande largi în care pufăie samovare e destul de moschicesc și ușor confundabil. Nu departe, vutcarul din Vorona face din surcele o votcă acceptabilă și botezată, cum altfel, voronskaya. Cred că mergea și worisky, dar ar fi dat oarece confuzii în ce privește direcția…

(18.12.2012, Botoșani, centrul vechi)

Forţa detaliului e absolut surprinzătoare în arhitectura Art Nouveau-lui. Dacă volumul construit e practic acelaşi, mereu repetat, cu mici variaţii la câte un colţ de stradă, tocmai detaliul a fost cel care a făcut posibilă arhitectuara. Doar pe câteva străduţe din Bruxelles umblând, cu nu mai mult de 40… 50 de case, detaliile predispun la un veritabil joc de imaginaţie. Datorită valorii lor plastice, foarte multe dintre clădiri sunt clasate. Străduţele par labirintul unei galerii de artă în care aşezarea lucrărilor e aleatorie şi nicidecum pe autori, o expoziţie pentru un concurs „recunoaşteţi arhitectul”… În jocul detaliilor, fiecare arhitect a recreat, reformulat, în stilul propriu iar fiecare mare arhitect a avut stil. Oricât de dezinzvoltă ar fi tratarea unor detalii sau oricât de discretă, ele poartă  aceleaşi tuşe, aceeşi lumină care conferă identitate. Uneori lucarea, ca o pânză, poartă o semnătură şi o dată, de regulă în dreapta, jos.

(Maison Beyens, rue de l’Abdication, 4, Bruxelles, 1904, arhitect G. Strauven)

(Vitraliul unei case, aceeaşi străduţă)

(Casă, rue Campenhout, 51, Bruxelles, 1901, arhitect G. Strauven)

(Detalii, case, Rue Charles-Quint)

(Atelierul pictorului Potvin, Rue Charles-Quint, 103, 1898, arhitect Paul Hamesse; atelier si în prezent!)

(Casă, Avenue de la Brabançonne, 52, Bruxelles, 1899, arhitect Armand Van Waesberghe)

Selecţia şi felicitările zilei: Bravo Drama Club; pe bloguri, ca print-un labirint de străduţe, deja stilul unora e inconfundabilBlogul e de fapt un vitraliu, nu o fereastă

(Foto D. Agachi, 29.04.2010; reproducerea textelor sau a fotografiilor care ne aparţin nu este permisă fără citarea sursei sau link la articol respectiv.)