Tag Archive: aur


OLYMPUS DIGITAL CAMERA

I se spune Villa Empain. Cumva nepotrivit. Prin grandoare și echilibru e, de fapt, un palat modernist. La vremea la care a fost construită, prin 1930, volumele ei amintesc de un Art Deco întîrziat, cînd avangardismul cucerise arhitectura… Ca un nor nostalgic, palatul flancat de pergole surprinde prin modernismul strîns într-un echilibru clasicist fardat cu aur. Ancadramentele sînt aurite la propriu, vreo 18 kg de aur de mare puritate au fost lipite cu lipici vegetal. Cel din 1934 se uscase și o mare parte a foițelor de aur se decojea… Pe 8 ianuarie 2016 un artist în vogă al abstracției cromatice și liniilor aparent obișnuite și deloc încărcate de sens a lipit culori intense pe ferestrele mari. Liniile lui Daniel Buren aduc ceva ludic, un fel de morișcă înșurubată în echilibrul ușor rigid al simetriilor… (Daniel Buren, Entrelacer, 2016 Travail in situ, Villa Empain, Bruxelles ; Filtres colorés transparents, pour 17 fenêtres)

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(foto la Villa Empain, Bruxelles, 25 septembrie 2016; text si foto sub protecția drepturilor de autor)

640px-Woman-with-a-balance-by-Vermeer

Scenele de interior pictate de Vermeer surprind, în partea stîngă a tablourilor, lumina generoasă a ferestrei ușor deschise, sau a celei filtrate de sticla colorată a unui vitraliu. În planul îndepărtat al picturii este plasată o hartă sau, de cele mai multe ori, un tablou. Dacă a ține un tablou într-o cameră în Olanda orașelor din sec. al XVII-lea era un fapt cît se poate de normal, plasarea unei hărți e oarecum neobișnuită, dacă nu am admite sensul alegoric. În aceeași logică e de înțeles și jocul tabloului în tablou la Vermeer! El nu e un simplu ”element” cu ”efect decorativ”, ci potențează – printr-o metapercepție a privitorului – spiritul picturii, sugestiile prim-planului. În tabloul ”Cîntăreața la chitară” (pictat între 1669 – 1672 și aflat la Londra, Iveagh Bequest Kenwood House) se regăsește un peisaj senin, cu un copac înfrunzit, surprins în splendoarea lui vegetală. Zîmbetul fetei și peisajul stenic trimit, în tăcerea picturii, la un moment de muzică veselă, poate lirică și în compania cuiva către care tînăra privește cu încîntare. Într-o altă pictură, cu o femeie matură improvizînd la clavecin (tablou pictat între 1670 – 1673 și aflat la National Gallery, Londra), un cupidon triumfător ține companie stării de spirit zglobii-provocatoare erotic…
Însă ce anume îi poate determina unei femei care ține o balanță, starea de contemplare în care e surprinsă ? (Tabloul ”Femeie ținînd balanța”, pictat în 1662 – 63, 38 cm x 42,5 cm se află la National Gallery of Art, Washington) Chipul ei nu mai are nimic provocator, privirea e coborîtă, ochii sînt aproape închiși în liniștea meditației. Balanța e în echilibru. Cealaltă mînă stă retrasă, nici un gest de a pune ceva în balanță nu se întrevede. Artistul a pictat un gînd, nu o mișcare! Iar gîndul e revelat de tabloul-oglindă din planul îndepărtat, pe care femeia îl acoperă în parte, scoțînd în evidență mărimea lui neobișnuită. Tabloul din tablou e ”Judecata de apoi”. La vremea la care a pictat Vermeer, fascinația temei se stinsese demult, de vreo 100 de ani. Pictura flamandă a dat capodopere cu tema ”judecății…” pe la 1550. În contrast cu tabloul escatologic sumbru, chipul femeii poartă o lumină împăcată. În fața tentațiilor lumii de care e înconjurată, aur, perle, cărți, postavuri, balanța ce e ținută cu delicatețe nu se înclină…

640px-Jan_Vermeer_van_Delft_013

640px-Jan_Vermeer_van_Delft_024

(Notă: datarea lucrărilor și reproducerile sînt preluate de pe Wikipedia)

Dacă arhitectul Calatrava a văzut în noua gară din Liège o catedrală modernă, nu cred că alta a fost viziunea arhitectului Louis (Joseph Jean Baptiste) de la Censerie cînd, pe la 1890, desena planurile gării din Anvers / Antwerpen. A imaginat o catedrală modernă la acea dată, poate într-o altă accepție a termenului, una ”art nouveau” aș spune, cu accente de grandios rafinament, ca ale unui dom renascentist. (”La légende rappelle les polémiques de l’époque sur le caractère fastueux de l’ouvrage” – Wikipedia). Inginerului Clement Van Bogaert îi aparține dantelăria metalică și de sticlă care acoperă liniile. Gara a fost construită în 10 ani, între 1895 și 1905 și e una din emblemele eclectice ale ”stilului 1900”.

Vedere din piața gării.

Gara din Anvers – intrare laterală

Fascinația ritmului în art nouveau ”baroc” și simfonic.

Vibrațiile oglinzii în art nouveau.

Holul central

Cupola

(Foto D.A, 18 iulie 2012)