Tag Archive: Atmosferă


doar priviți ”atmosfera” unor lumi deloc paralele…
(Bruxelles, 30 aprilie 2017, undeva lîngă BOZAR)

(fotografie sub protecția drepturilor de autor)

Jazz în 3 zile și pe 4 scene împrăștiate prin Bruxelles, de altfel în cîteva minute se poate ajunge de la una la alta pe jos… Mă rog, dacă între timp mersul se păstrează printre abilitățile normale… Ascultatul e gratis, însă tocmai de aia rămîne de plătit prețul echilibrului: ești mereu ispitit de fetele cu berea, care umblă printre scaune și cum văd că nu mai e nimic în pahar sau că ești prea visător te și aduc la realitatea euforizantă: ceva de băut? Răspuns de la care mai toți nu au tupeul să se sustragă! Blondă, brună, roșcată…. tot felul de tentații într-o atmosferă foarte plăcută și pe o vremea însorită, cum în Belgia nu e de multe ori într-un an, aș zice că sînt mai multe zile cu jazz decît cu soare! Din cîte am ascultat, cei care vin pe scene sînt talentați și profesioniști. Ei cîntă jazz!

(Foto D. Agachi, Jazz în Grand Place, Bruxelles, 26.05.2012)

Lîngă înaltul turn din Bruges am băut vin fiert, parcă din alte vremi, încălzindu-mi respirația la aburi și arome de scorțișoară și cuișoare. Umblam pe o lună plină care lumina palid niște nouri și mă cufundam în pictura lui Spilliaert. Am nimerit pe straduțe luminate gălbui, pe care se auzea clap-clap trapul cailor de la trăsuri trecînd nici la pas dar nici în viteză, ca intr-o halucinație. Pe canale stătute luneca lebăda nopții: atmosferă!

(Foto D. Agachi, Lumini la Bruges, 10.12.2011)

Drapaje şi transparenţe

 

 

 

 

 

Cu vreo două zile în urmă am citit pe blog-ul Andreei o împăcată meditaţie asupra spaţiului şi reverberaţiilor sale interioare: „locurile ne definesc”, spunea. Învăluiţi în drapajele vârstelor, în transparenţele lor alburii, înţeleg că începem prin a locui, cu primii noştri paşi spaţiul, iar apoi spaţiile ne locuiesc, chiar cele exotice, poate ezoterice, cele cotidiene cu precădere (ce să mai spunem de cele onirice, replici fidele de spaţii interioare şi exterioare atât de vulnerabile, care se prăbuşesc sau sunt deja în ruină…). Şi în toate lăsăm impalpabilul, atmosfera trăirilor noastre. Trimit la o anume poezie de Eminescu, din volumul Poesii (1884): 

Se bate miezul nopţii…

Se bate miezul nopţii în clopotul de-aramă,
Şi somnul, vameş vieţii, nu vrea să-mi ieie vamă.
Pe căi bătute-adesea vrea mintea să mă poarte,
S-asamăn între-olaltă viaţă şi cu moarte;
Ci cumpăna gândirii-mi şi azi nu se mai schimbă,
Căci între amândouă stă neclintita limbă.   

 
 
 

 

 

 

Atmosfera Obcinilor Bucovinei.

În lunca Moldovei la Humor.

Seară în Botoşani.