dumitruagachiO imagine actuală a raiului mi-a părut…
Tag Archive: atitudine
Dragobete e românizarea unui ”oltenism”, în fine a unei tradiții cu oarecare răspîndire prin Muntenia… Întrebați-i pe etnologi dacă nu e așa! Iar prin românizare înțeleg ”împrăștirea” obiceiului peste toată România. Una forțată, mediatizată analfabet și manipulată comercial! E globalizarea lui Valentin, redusă la ”dimensiunea românească a existenței”! În țara mea folclorică, Moldova, cînd eram copil și e o jumătate de secol de atunci, nici babele nu auziseră de ”dragobete” (sună ca dracu!). Iar ele, nu-i așa, transmiteau tradiția oral, în serile de iarnă pe sfîrșite, pline de plictis. Dar na, turma merge dupa oaia proastă! Media a ”clonat” dragobetele, l-a scos la vînzare, ne fălim cu el și-l prizăm la club! Nu contează că e ca un colind de Hrușcă psalmodiat cu accent la Dorohoi! Înțeleg, e frumos, ne place și ”iubește românește”, la dragobete ma refer… Eu nu!
Foto cu un tablou al unei ”naive” din Belgia, Jana Cernatesco… Prezența prazului în peisaj e absolut întîmplătoare. Ma puteți contrazice, cred! Lucrarea a fost premiată în 1977 cu ”Prix de peinture G.E. Lebon” și stă și acum expusă pe un culoar al primăriei comunei Auderghem, Bruxelles.
Nu, nu sînt deloc mîndru cînd merg cu metroul la Bruxelles! Nu există zi să nu dau de un ”șansonetist” român, chiar și atunci cînd sînt doar 4…5 călători în vagon. Dacă nu am eu o predispoziție astrală la întîlniri din astea, e clar că ”mișună” destui prin subterane… Cu acordeonul, cu gura, cu vioara, cu cîte două, cu toate la un loc produc ceva oribil, ce se vrea un pretext de cerșit: început de colinda amestecat cu ”gingîl bel”, ”zaraza” amestecată cu ”oleee!”, de manele, ”ți-a plecat copilu-n lume, negra pîine să mănînce”… toate urmate de refrenul ”sil vu pleee musiuuu”! Nu, nu sînt deloc mîndru, chiar o anume jenă mă încearcă…
”Ceci n’est pas une leçon” e subtitlul, mă rog, titlul dintre paranteze, al clipului pe care îl ascult de cîteva zile la radio în mașină. Dincolo de ”formidabil”, formula ”ceci n’est pas une leçon” trimite transparent la suprarealismul magrittean, la acel ”ceci n’est pas une pipe”! Poate că, în cei privește pe belgieni, predilecția pentru suprarealism ține de o anume genă a stării de transă, e și cazul lui Stromae! Suprarealist în transă trebuie că ești, dacă ajungi să înțelegi cîtă banalitate presupune starea de ”formidabil”!
… imagini obișnuite din Bruxelles, spuneam!
Nu se auzea nimic în ţara aceea
Nu auzise nimeni
Nici atunci,
Ascultînd actualitatea românească
Pe unde scurte vorbeau mereu
Departe
Într-o altă istorie între paranteze
Ascultînd nu auzeau vîlvătaia rugului aprins
În care un tînăr
Cobora într-un fel de zbor alb…
Cu toţii aşteptam să ne închipuim că am auzit
„Eu nu mai cred în nimic, sau aproape în nimic”
Celălalt nu auzea
Eu nu auzeam
Nu se auzea nimic în ţara aceea…
(Citatul din text: confesiunea lui Octavian Paler într-o emisiune de televiziune; Foto: pictură de Mihai Sârbulescu, Clopot, 2007, ulei şi bitum pe pînză, 60 x 50 cm)
Dumitru Agachi's Weblog 