Tag Archive: arta simbolista


IMGP0970w
A construi ”după natură” și, totodată, a imagina clădirea ca o enormă bijuterie pare să fi fost ideea care a cuprins lumea europeană pe la 1900. O expoziție superbă și itinerantă – Natures de l’Art nouveau – repune în relație simbolică ”natura” liniei frumoase în arta obiectelor de lîngă noi și în arhitectura ca artă. În ”postmodernism” un muzeu nu mai e ce-a fost, accentul mutîndu-se de pe exponat, a cărui ”originalitate” prăfuită nu mai e deloc sacrosanctă, pe multitudinea de semnificații și sugestii pe care imaginile obiectului le pot pune în valoare! Văzusem un astfel de joc al imaginilor și imaginarului la noul muzeu Magritte, deschis în 2009 la Bruxelles. Jocul Art nouveau cu lumina, aerul și vegetalul, cu preaplinul de ”natură”, superficial ”recreată” de unduitoare linii schematice e superb ilustrat în expoziția (se vizitează gratuit!) de la BIP Bruxelles (e un fel de punct de informare turistică). În toată expoziția ”patrimoniul” original înseamnă doar cîteva desene făcute de arhitecți și bijutieri. Pe lîngă ele, atmosfera ”feerică” (pentru a rămîne în ”sfera” de semnificații) e filtrată cromatic de ”felinarele” ce pun ”în lumină” detaliile Art nouveau, ele însele luminoase, rupînd în linii colorate sumbrul simbolism care le-a precedat. Superb și distribuit gratuit e și catalogul bilingv, franceză și engleză. Catalogul e practic un compendiu (144 p) de ”biologie” Art nouveau.

IMGP0928w

Expoziție și editare catalog: Réseau Art Nouveau Network, inițiată la Bruxelles în 1998 și devenită asociație (asbl) din 2007. Finanțarea a fost asigurată de Comisia Europeană.
Catalog: Un monde étrange – Hybridation dans l’Art nouveau et le Symbolisme

IMGP0967w

IMGP0932w
IMGP0935w
IMGP0936w
IMGP0948w
IMGP0965w
Foto din expoziție D.A., 12.10.2013

IMGP0212w
M-aș fi oprit oricum să privesc acel impozant tablou mural – fie și numai prin dimensiuni – de sub streașina casei cu turn, altfel zveltă și bine proporționată, aflată în apropierea ambasadei României din Bruxelles. I-am acordat mai multă atenție față de alte case pictate, surprins nu atît de ”sintaxa” art nouveau, la care mă așteptam, ci de compoziția și picturalitatea frescelor, care trimit la un nume cunoscut, Georges de Feure. Ar fi prea hazardat a crede că pictura murală aflată pe fațada unei case din Bruxelles îi aparține? Parizian prin naștere, pictorul era și belgian după mamă. Dacă un pastișor a pictat, el a reușit să imite la modul remarcabil ”maniera” lui de Feure de a reda stilizat grădina, ca una edenică, dar și chipul femeii între două vîrste, care își trăiește melancolia printre flori luxuriante și fluturi. Rîndunica spre care personajul privește absent e mesagerul, alterul, în lumea (lui) umplută de frunzele mari de ricin…

IMGP0219w1

IMGP0216w

Un panou decorativ de mici dimensiuni se afla deasupra intrării. Vopseaua ce se desprinde, lasă impresia lugubră a carnației mumifiate.IMGP0220w

(Bruxelles, casă art nouveau, foto 3.07.2013)

alfred kubin drawing

Așteptarea mai lungă într-o stație de tramvai din Bruxelles mi-a îngăduit să privesc vitrinele largi, cu ramă subțire art nouveau, albă, șerpuitoare, ale unui superb anticariat de artă. În cele cîteva minute am descoperit un desenator, ceva îmi atrăgea atenția, poate starea sumbră a desenelor. Aveam să înțeleg ce mă intrigase, tocmai influențele, destul de ”expuse” în arta austriacului Alfred Kubin, ale belgienilor Ensor și, mai ales, dezinhibatul Félicien Rops…

posledni_kral_kol1902

AN10947426Alfred+Kubin+The+

kubinslide2

normalalfredkubin2

(Alfred Kubin; reproduceri preluate de pe unde le-am găsit… )

Multe dintre statuile împrăștiate prin orașe nu-mi spun mare lucru. Pe cele ecvestre cu regi și împărați le ignor, doar cea a lui Napoleon m-a amuzat cîndva, prin disproporția dintre cal și călăreț. Uneori ceva îmi atrage atenția la cîte una, poate doar lumina dintr-o zi senină. La un grup statuar din Bruxelles, creat la apusul simbolismului și hranindu-se din clișeele lui (1907), m-a surprins tema. E dedicat unei laturi umane mai puțin ”cîntată” de romantici, unei îndatoriri mai degrabă morală. Ansamblul a fost plasat în onoarea celor care i-au ajutat pe săracii comunității. Ceva sparge monotonia ”convenționalului”, foarte vizibil în simbolismul și plastica personajelor, poate chiar arhitectura soclului cu liniile lui elegante și monștrii acvatici în redarea cărora și-au făcut loc, deși cu destulă discreție, accente art nouveau. Aveam sa aflu după ”documentare” că arhitectul ”soclurilor savante” e Henri Jacobs.

(Foto 15.02.2013, Place des Bienfaiteurs, Schaerbeek, Bruxelles)

Stropii loveau și nici un ropot
Nu se auzea pe țigle
Liniștea înecată
În ploaie s-a întins ca o perdea peste lună
La fereastra mansardei șiroiau
Strălucitoare franjuri de apă mută
Nu auzeam vîntul în foșnetul parfumat
Al părului tău
Rătăcirea e un vis iarăși și iarăși
Prin ploaia întunecată oarecînd am uitat
Adierea văii cu iarbă înaltă unde coasa
Și-a rupt oțelitul tăiș
Pășeai fără umbră
Ca printr-o apă mare fără vuiet
Și nu m-ai trezit în noaptea primei plecări
Fîlfîia stins din aripi
Pasărea năvoadelor în care visam
Adîncile noastre tăceri…

(Imagine de aici, reproducere după: Léon Spilliaert, Dike, Ostende, Light Reflects, 1908, ink wash and watercolor on paper, 47.8 x 39.5 cm, Paris, Galerie David Lévy & Associés; Photo : Galerie David Lévy)