Tag Archive: arhitectura postmoderna


MAS e un muzeu al Anversului. E și antropologic, deși prezentările oficiale nu spun asta. În ”tubul” sau interior, aș spune opac, înconjurat de scări și terase transparente, cu sticlă în ”valuri” verticale ca sugestie a deschiderii, e plasat muzeul ramificațiilor care situează Anversul în lume… Însă prin ondulațiile transparente ale teraselor suprapuse pe 10 etaje, MAS e un veritabil muzeu în perspectivă al orașului de azi.

(Anvers, foto D.A., 29.06.2014)

Reclame

Am văzut încă din trenul ce intra în gara Liège-Guillemins alcătuirea ei neobișnuită și m-a fascinat, ca pe oricine de altfel, senzația că mă aflu sub un alt cer. Spațiul dilatat al cupolei anulează impresia de forfotă și nici un fel de aglomerație nu se percepe. Oricîte trenuri ar fi în gară, ești mereu singur privind spre arcele interminabile. După plimbările solitare pe scări și pasarele, metafora catedralei a început să capete volum în ochii mei, să mă las în prinsoarea vibrațiilor ei eterice. Arhitectul gării e Santiago Calatrava și nu m-a surprins deloc că a imaginat-o ca o ”catedrală modernă”! De ce a văzut gara ca o catedrală e un punct de reflecție, însă asta i-a fost opțiunea și a reușit să o redea. Sugestia nu e imediată, nu e o ”cheie” facilă, însă după un timp simți că respiri ca în interiorul unei catedrale și pașii au același ecou. Într-o zi am pierdut un tren, așa că am avut timp să caut un răspuns. Dacă arhitectul și-a imaginat opera ca o catedrală, care o fi accentul fin, aparent imperceptibil, pe care l-a pus? Încadrîndu-se perfect în simbolica trecerii, ”accentul” e un pasaj foarte elaborat, plasat într-o latură a gării. Pasajul are scări monumentale, parcă fără capăt, iar în centrul său cilindrul de sticlă al unui lift. Scările de la o extremitate a pasajului sînt obișnuite, cu trepte din piatră aproape neagră, la cealăltă extremitate sînt mecanice. E un leagăn, urci și cobori, cobori și urci hipnotic sub arcele ogivale din beton alb care descriu îndepărtate, urcătoare capete de tunel… Cu mișcarea lui silențioasă, imperceptibilă, liftul leagă ”lumile” de sus și de jos. Cu el orice efort de urcare e anulat, pur și simplu te extrage într-un alt spațiu, suprateran, poate într-un alt timp…

(Foto D. Agachi, 31.05.2012, Gara Liège-Guillemins)