Tag Archive: arhitectura medievala


Castelul din Vianden e impozant, iar impresia ține de înălțimi. E un vîrf de munte creat de om, pe stînca abrupta, o completare umană a geologicului… Surprinzător, privit din lateral, castelul pare o catedrală, una veche, între romanic și începuturile sobre ale goticului! Altfel, imaginea lui e frustă și robustă, a fost zidit pentru soldați, nu pentru a isca revelații estetice alpine. Are însă proporții frumoase, iar anume sinteze conferă castelului note de neobișnuit: colonetele capelei, ori galeria bizantină, o splendidă sală în care plimbarea, în spațiul realmente claustru și auster al castelului, trezea dorinți de evadare, măcar cu privirea… În interior, lucruri obișnuite: tapiserii mari cît să cuprindă uitate povești olimpiene, șeminee cît casa și scaune masive în care să stai țeapăn… Cît era de simplă viața pe vremea inorogilor!

 

Capela: arcade gotice și capiteluri bizantine

Galeria cu arcade bizantine

Foto D.A., 8.06.2014, Castelul Vianden, Luxemburg.

Publicitate

DSCN9815w

Avînd timp să înconjur Domul din Köln – ceea ce nu s-a întîmplăt la primele mele vizite, sedus fiind de interiorul și el interminabil – impresia teribilă de care am avut parte și pe care o asociez supraumanului e aceea de a mă fi aflat la poalele unei rupturi de munte, perete colțos de stîncă, așa cum se regăsește uneori prin munții inaccesibili, unde ”cuibăresc” inexplicabil garguie și himere… Dacă astfel de piscuri au rămas după îndepărtate accidente geologice, Domul din Köln, cu turnurile sale de 157 m e, totuși, operă umană! Nu atît înălțimea incredibilă e copleșitoare, deși, privite de jos, piesele flamboiante din vîrfuri, de cîte 4 m inălțime, se văd ca frunzele de trifoi, ci mai ales volumul urieșesc pe care ansamblul îl umple pînă la cer.

DSCN9818w1

(Foto 10.08.2013, Köln)

Abia după mai mult timp petrecut în Liège aveam să-mi dau seama de acel ceva care mi se părea definitoriu și imperceptibil, totodată. Dacă arhitectura actuală amestecă totul, dînd oricărui loc un aer mimetic, străduțele, în special acolo unde casele mai păstrează la vedere grinzi groase de stejar, medievale, colorează chiar și o zi înnegurată într-un roșu stins. Cînd e împrospătat, ”restaurat”, acel roșu de Liège tot stins rămîne.

IMG_2022w

Una dintre cele mai ciudate clădiri medievale pe care le-am văzut, zveltă și masivă totodată, e Palatul Curtius (1597 – 1604), unde sub numele de Grand Curtius se află un ansamblu muzeal deschis în 2009, regrupînd mai multe colecții (musée Curtius, musée d’art religieux et d’art mosan, musée d’armes et musée du verre). Fațada în cărămidă și piatră (celebra ”pierre bleue” belgiană), pe lingă masivitate transmite o notă de comic. Un fel sculptural de ”comic de situație”, ilustrat de micile basoreliefuri cu reprezentări fruste, folclorice. Sînt infățișate figuri mitologice, zodii, scene populare, înfruntări cavalerești cu lăncii, pînă și moarte își are ”locul” ei.

IMG_2026w1

???????????????????????????????

Pictate în manieră naivă, micile ”scenete” plasate pe fațade accentuează admirabil impresia de grotesc. Și asta în contrast cu sobrietatea și ”grandoarea” edificiului, cu arhitectura aproape severă, nota de auster fiind dată și de fierul forjat masiv, ca niște carcere suspendate.

Foarte aproape de palatul Curtius se află o biserică cu două turnuri zvelte, zugrăvite în benzi de roșu – La collégiale Saint-Barthélemy – în a cărei piață e plasată o ”scenă” cu personaje decupate din tablă de oțel. Siluetele supradimensionate de cardinali domină, ca o armată, o ceată pitică de ”popor”. (Mandy Andrien, Les Principautaires, 1992)

Nu am căutat să aflu cine o fi autorul picturii ”monumentale”, deși în partea de jos a peretelui și-a lăsat o semnătură. E un fel de ilustrare a vîrstelor, bazată doar pe ”energia” musculară a personajelor.

(Liège, 27.04.2013, cînd ploaie, cînd ceață)

Rețeaua de pe FB în care sînt prins, ”mulțimea” (în sens matematic) de ”prieteni”, inclusă în mulțimea mulțimilor și tot așa, e în firbere, ba chiar dă în clocot din cauze de PDL (și nu mă interesează), de paguba-n ciupercile ICR și de altele, politice și strategice, așă că, în neastîmpărul ăsta îmi găsesc mici evadări, privind niscai poze dintr-un oraș pe care l-am descoperit în urmă cu 2 zile. Louvain se află la doar 25 de km de Bruxelles și orice pagină de prezentare anunță că este un oraș universitar… Însă faptul că aici sînt marile braserii, printre care și cea istorică Artois, s-ar putea ca multora să le stîrnească o mai mare admirație. Berea Stella Artois vine de acolo, dar și Leffe dar și cîte altele… Fotografiile sînt luate într-o plimbare prin centrul cochet, impregnat, pe lingă mirosul de bere și ploaie, de gotic și baroc, ca orice orășel cît se poate de belgian, vorbind de Leuven, să-i spunem flamand!

(Foto D. Agachi, 13.06.2012, Louvain)

Sărbători cu bine de Paști! Superbele bolți din ”ilustrate”, cu îngeri jucăuși, sînt ale bisericii Saint-Jacques din Liège. Într-o altă stare, mai ”analitică”, o să revin la ele. Adaug un ”like” special pentru un răgaz meditativ, o povestioară de Cehov, ”republicată” de Ioan Usca.