Tag Archive: arhitect



Atît de mult o prețuiesc cei din Anvers pe arhitecta irakiană și de geniu Zaha Hadid, încît spațiul urban în care și-a plasat opera îi poartă acum numele, Zaha Hadidplein. Au și de ce, le-a lăsat ultima ei creație înainte de a muri. Noul sediu al administrației portuare din Anvers e un melanj ”cristalin”. Peste vechea și impozantă cazarmă a pompierilor portului, clasică, simetrică, ritmică, arhitecta a imaginat o bijuterie arhitecturală la propriu! Participînd la concursul de arhitectură, un alt arhitect a propus peste fosta cazarmă un (supradimensionat) container. Și, în fond, ce altceva poate fi mai propriu, simbolostic vorbind, pentru tevatura portuară de astăzi, decît un container! Numai că arhitecta Zaha Hadid și-a dus creația într-o poveste mai subtilă, reușind, prin ”fantezia” ei, să vorbească nu despre un port oarecare ci despre Anvers: ea a prins cazarma veche într-o ”montură” nouă, înconjurînd-o cu un inel din beton alb, masiv, în care sclipește un diamant ca o arcă. Anvers-ul este unul dintre marile centre ale finisării diamantelor, e lume portuară, a fost plin de corăbii și e plin de vapoare, dar e și altceva ascuns în atelierele ermetice… Am făcut fotografiile pe ploaia cotidiană din Anvers. Sper ca ele să să fi surprins, măcar în mică parte, povestea geometrică…

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(fotografii din 30 septembrie 2017, Anvers; text și foto copyright ©Dumitru Agachi)

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Niemeyer a transfigurat prin lumină și umbre lumea periculoasă, supusă dezastrelor. A imaginat un ”vulcan” printre clădirile prismatice din perioada reconstrucței orașului Le Havre. Volumul de beton frînge simbolic tot ce e precis și rectiliniu. Denumit abia din 1990 ”Le Volcan”, ansamblul creat de Niemeyer între anii 1978 – 1982 e una dintre instituțiile artistice notabile din Franța (teatru, muzică, dans). Privindu-l, spațiul alb urcînd ca un nor către albastru mi-a amintit de Miro…

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(Foto 9 august 2016, Le Havre)

Clădirea cu nume sibilinic, De Rijnstroom, din Haga, surprinde prin aspectul insolit, aș spune chiar îndrăzneț. A fost construită între 1921 – 1923 și are prospețimea unui Art Deco la începuturi. Arhitectul avea 3 prenume, așa că semnătura lui pare o siglă: A.D.N. van Gendt. Prin întregul ei, prin aspectul masiv, fără a fi lipsit de eleganță și prin senzația de apăsător, realizarea arhitectului e o bună ilustrare a expresionismului în arhitectură. ”Fantasma ” acelei case ține de ceva mai profund, mai ”expresiv”, încît impresia pe care o transmite e mult dincolo de simplul Deco! În asta a constat ”îndrăzneala” arhitectului! E frapantă tocmai calitatea ”zalei” de aramă. Și nu atît prin patina ei verde, culoarea fascinantă a coclelii, cît prin ”monturile” savante care îmbracă piatra și dau un indefint fason antic, unor suprafețe mari de sticlă. Ansamblul trimite la imaginea supradimensionată a bijuteriei pusă unui uriaș de piatră. Cumva, metalul pare crescut din piatră, atît de precisă e îmbinarea lor. Iar din toată arhitectura casei, ușa e în sine o veritabilă operă de artă. Expresionism Art Deco!

De Rijnstroom, Haga, foto, 25.07.2014.

Cumva, în lipsa unei noțiuni similare în limba română, despre ”hôtel de maître” am putea spune că era casa impozantă, în fine, luxoasă, a unei persoane cu notorietate și care, în plus, avea atîta avere cît să și-o poată permite. După 1894, arhitectul Victor Horta proiectează astfel de veritabile palate urbane la Bruxelles, care fac notă aparte, prin eleganța detaliilor, între alte case de aceeași mărime. Deși sofisticate, detaliile lui Horta se eliberaseră prin Art Nouveau de barocul floral al epocii! Una dintre casele mai puțin cunoscute, proiectate de Horta, e ”l’Hôtel Winssinger”, construită între 1894 și 1897. Arhitectul construia în acei ani casele lui Solvay (1894 -1898) și Van Eetvelde (1895-1897), ambele aflate acum în patrimoniul mondial UNESCO. Fără a avea grația arhitecturală ale celor 2 case amintite, detaliile ”tip” se regăsesc, ca întreaga viziune a lui Horta, pe fațada ceva mai robustă (și parcă mai puțin elegantă) a casei inginerului Camille Winssinger. După mai bine de 30 de ani, în 1929, casa a fost transformată de însuși Horta. Wikipedia spune că a fost modificată și fațada, deși impresia mea e că foarte puțin, ea păstrîndu-și accentele Art Nouveau, în anii în care Horta trecuse cu armele arhitecturii la un Art Deco explicit.. (Bruxelles, foto 6.07.2014)

Lumi diferite… aceeași lume! (Totem și Art Nouveau în Luxemburg.)

În Luxemburg, casele Art Nouveau sînt rare. În centrul orașului (pe lîngă palatul Camerei Deputaților, primărie, catedrală), se află și o superbă casă în stil Art Nouveu (de inspirație belgiană, aș spune) pe cît de bogată în detalii de piatră și de tîmplărie, pe atît de rafinată în proporții. Jocuri florale de muluri îți împrăștie privirea de la un detaliu la altul. Nu a rămas nimic necizelat, totul a fost sub controlul minții arhitectului, în ritmuri și culori de piatră!

”Inorogul” e un cal cu 3 ”elemente” în plus: blazon, corn și barbișon! Unicornul din Luxemburg stă pe un perete Art Nouveau….

(Foto în centrul orașului Luxemburg, 8.06.2014)