Tag Archive: alienare


Mulțimea aduce în peisaj o vibrație specială. Spațiul lipsit de uman, locuit doar de clădiri și străzi este cel mult suprarealist, e o halucinație. Cea mai interesantă dintre vibrații, mereu schimbătoare, vie ca împrăștierea valurilor la țărm, este a mulțimii care umple strada aparent fără scop, individualități în trecere. Nimeni nu pare a avea ceva în comun cu alții, poate doar secundele în care i-a traversat aceeași armonie necunoscută. Pentru a prinde misterul omului nu e nevoie de mulțimi de nuduri… E suficient să îl privești în recluziunea străzii pe care merge, a scării  pe care o coboară.

(Foto D. Agachi, Bruxelles, 21.07.2012, ziua națională a Belgiei – vremea foarte frumoasă a făcut ca publicul să nu fie numai turistic, mulți dintre băștinași au ieșit și ei pe străzi.)

Senzualitatea hipertrofiată a chipurilor sculptate de Javier Marín trimite, ca la mai toţi suprarealiştii, la alte vremi. Muzele adormite şi răsturnate încearcă un dialog peste timp cu o umanitate goală de sensibilitate. Parcă pentru a o resensibiliza, în viziunea sculptorului e nevoie de supradimensional, de travaliu pe schele ca la amplasarea bannerelor comerciale sau a plasmelor gigantice, de la marile concerte, până şi de la cele simfonice. Artele par a-şi striga cu disperare vizuală condiţia înstrăinării, într-o lume grăbită, palidă, ajunsă fără de chip şi fără de timp pentru ea însăşi…

Bruxelles, sculpturi de Javier Marín, amplasate pe Monts des Arts.

Glisare prin gangul îngust între Old England (drepta) şi Muzeul Magritte (stânga), de la art nouveau la suprarealism prin unghi postmodern.

(Foto D. Agachi)

Noduri: E, I, F, G, G, O, O, P, V, X