Tag Archive: albastru


O imagine actuală a raiului mi-a părut…

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Niemeyer a transfigurat prin lumină și umbre lumea periculoasă, supusă dezastrelor. A imaginat un ”vulcan” printre clădirile prismatice din perioada reconstrucței orașului Le Havre. Volumul de beton frînge simbolic tot ce e precis și rectiliniu. Denumit abia din 1990 ”Le Volcan”, ansamblul creat de Niemeyer între anii 1978 – 1982 e una dintre instituțiile artistice notabile din Franța (teatru, muzică, dans). Privindu-l, spațiul alb urcînd ca un nor către albastru mi-a amintit de Miro…

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(Foto 9 august 2016, Le Havre)

photo5w

De paie? Da, de paie, acoperișuri de paie… Și n-au avut flamanzii ăștia bani să-și pună ceva fain, ceva super? Nu de bani era vorba. Am regăsit în Belgia case care mi-au amintit că le văzusem cîndva, poate cu pereții bătînd mai mult în albastru, poate mai mărunte, însă cu acoperișuri negre la fel de elegante. Erau casele cu stuf și paie de prin satele copilăriei. Au disprut din fudulie. Erau vechi și mici. Locul lor a fost luat mai întîi de casa ”tip oraș”, de la un timp de ”vile”. Și cine și-ar fi imaginat vila cu stuf, ceva atît de primitiv. Starea de bine cu stuf călduros și ”plin de caracter” a dispărut. S-a umplut relieful de azbest și tablă rece și, de vreo 20 de ani, colorată. Orașe colorate, sate colorate, România în culori! La Nijlen, o zonă prosperă din Flandra, sînt acoperișuri de paie pe case cît se poate de somptuase. Par o lume în haine vechi, fredonînd jaz. Cu pălărioare și mănuși albe. Pînă la cot, pînă la căpriori… Poate îi vine cuiva vreo idee pentru viitoarea vilă… Nu mai sînt meseriași? Orice se poate reînvăța. Ce poate fi complicat în ceva atît de modest!

(Case din Flandra, foto, 9.10.2014)

photo6w

photo1w

IMGP6928w

IMGP6929w

”Mediul ambiant” de Paști e încărcat cu flori de cireș!

IMG_2082w1

(Bruxelles, cireș în lumina dimineții)

Difuză, nici măcar mărturisită, pitită în spate ca umbra tot mai ștearsă de timp, o dorință de care te-ai prins cîndva, se va împlini oarecînd… Nu știu ce anume face dintr-o dorință oarecare, apărută într-un miez de noapte, de exemplu, una care se împlinește, nu știu ce energii, pe care nici măcar nu le pui în mișcare cu efort, o fac perceptibilă pentru destin, ba chiar îl modifică fundamental, în sensul împlinirii ei… E cumva la fel în cazul întîlnirilor esențiale, nu știu ce sau cine anume produce întîmplarea întîlnirii neîntîmplătoare, care uneori se și petrece la momentul oportun… Dacă nu aș avea la îndemînă aceste pagini de ”jurnal” public, nici nu m-aș lua în serios în legătură cu o anume observație, facilitată doar de ”mărturia” scrisă… Altfel, aș spune că doar mi s-a părut! În 2008 am descoperit o pînză, căutînd în lumea virtuală o ”ilustrație” la un gînd. Așa l-am găsit pe William Degouve de Nuncques, cu a lui The Pink House (The Shuttered House sau The House Of Mystery), 1892. Atunci m-am întrebat, oare cum o fi ”în realitate” acel tablou, știind ab initio că orice reproducere e departe de ceea ce e închis în ramă, de ”haloul” pe care opera îl degajă. Iată că pe 15 aprilie 2012 am avut șansa să văd acel tablou (ulei pe pînză) într-o expoziție la Musée provincial Félicien Rops din Namur, Belgia. Expoziția pune accentele cuvenite pe reușitele întregii opere a pictorului. Tehnic vorbind, fascinează albastrul nocturn, albastrul luminii care abia scapă de întuneric într-un interior de pădure noptatic, halucinat în (ne)liniștea lui. E un albastru al liniștii nefirești, al cărui secret ”pictural” (privitor la modul de realizare) încă nu a fost elucidat. Dacă albastrului nocturn al lui de Nuncques i s-ar asocia o anume sonoritate, aceea ar fi, paradoxal, a liniștii depline…  Tematic vorbind, pictorul simbolist de viță nobilă și cultură (decadentă) pe măsură e un ”maître du mistère” și așa se și numește expoziția!