Tag Archive: Ajunul Craciunului


Festivalul Europalia din Bruxelles e deja consacrat, e bienal, cu o istorie de aproape o jumătate de secol (a început în 1969). Programul fiecărei ediții și desfășurarea pe cîteva luni fac ca manifestarea să fie una elitistă, în ansamblul ei chiar pretențioasă: încearcă să surprindă (în sinteză) ”esențialul” din patrimoniul cultural al unei țări, în 2013 e vorba de fabuloasa Indie. Nu a fost uitat nici interesul european (care se transformă periodic în manie) pentru spațiul care începe din ocean și ajunge, prin Himalaya, pînă la cer. La intrarea în expoziția Corps de l’IndeCorpul în India, splendid labirint de miniaturi și statui, de cosmogonie, viață și moarte, a fost plasată o sculptură a lui Anish Kapoor, Large Mountain. Zveltele ”piramide” sînt expresii ale artei actuale – sculptura e din 1994 – și țin de ”corpul” primordial și subtil al Indiei, un reflex al corpului litic și ”matern” (trimiterea la simbolica maternă aparține autorului, A.K.). Grupul de ”versanți” abrupți reproduce sclipirea ghețurilor niciodată topite, sclipiri intense și albastre și pare mai degrabă o machetă după natură. Rămîne întrebarea: ce anume e artistic, dincolo de sculptural, în reprezentarea ”naturalistă”? Tehnica nu e tocmai simplă, ”munții” sînt din lemn în care au fost tăiate miniaturale terase, finisate cu vopsea metalizată. Culorile prea calde din sala Horta de la BOZAR nu par potrivite spațiului sculptural ”înghețat”. Însă tocmai sugestia de auriu surprind înălțimile în momentul regenerator al răsăritului. Abia după ce i-am înconjurat de cîteva ori, lăsîndu-mă sedus de gîndul că sînt ”uriaș” în raport cu munții și le pot vedea crestele, am simțit vibrația subtilă a inaccesibilului, ”ca într-un vis”…

(Foto la BOZAR, 22.12.2013)

În Ajunul Crăciunului și în zilele sărbătorii ne pregătim să primim. Fericirea primirii vine din iubire… La unii din iubirea de arginți, la unii pentru că așa ”au apucat” și au apucat multe sau mult, unii au fericirea de a nu avea din ce altceva trăi și mulți, cred că mulți încă, nu uită să primească minunea. Copii știu să aducă bucuria și tot ei o împart colindînd.
Dacă sînt primiți, ei vin chiar și atunci cînd redevin copii. Minunea nu poate fi uitată, se cere mereu primită. Darurile sînt dintru început pîrguite, împărțindu-se și înmulțindu-se. La minunea înmulțirii darurilor, toate cîte sînt cîntă Nașterea și Înălțarea. Se înalță stelele cînd se primesc darurile și cîntă mierlele sub stîlpii caselor…

(Foto: Colindele Drama Club și ale altor elevi și absolvenți ai Laurianului, 24.12.2011)