Category: dialoguri


dscn3856w1
5 orașe se numește expoziția lui William Klein de la Bruxelles. Privitorul are șansa de a vedea selecție fotografiilor făcută de autorul însuși. E un mare privilegiu pentru privitor și, poate, și pentru artist, la cei 88 de ani (s-a născut în 1928). Din, să ne imaginăm, cred că nici nu sînt în stare să evaluez corect, cele cîteva zeci de mii, poate sute de mii, de imagini cîte s-or fi adunat în profesia de fotograf de modă, de reportaj, de stradă, a ales atîtea cît să umple dens cu tablouri mari pereții unei săli cu balcoane. Înrămările autorului trimit la impresia unor decupaje fruste din ziarele vechi, nu au contururi de carton, doar cadre negre, fine, susțin imaginile. Cele 5 orașe sînt megalopolisuri iconice pentru lumea modei și a vieții culturale, a ritmului nocturn, în general: New York, Paris, Moscova (da!), Roma și Tokyo. Interesant, nici un cadru de peisaj nu se regăsește: totul e expresie și forfotă umană, de la cea cotidiană, la cea amestecată între glamour și pauper. Fotografiile lui WK surprind un amestec de viață așa cum a ajuns, fascinantă și ieșită din tipare, de la cele estetice la cele arhetipale, de la semnificativ la obișnuit și iluzoriu: strada, piața, barul… Din toată opera, autorul și-a ales 4 (cred că am numărat bine) imagini color: o manifestație feministă, o întălnire de ”domni” la club exclusivist, o scenă de paradă gay, altfel spus, fotografiile unor contraste (și, pentru cei mai mulți, derapaje) sociale.
Pictor de formație, autorul a lucrat pe cele mai ”tari” fotografii ale sale, pe cele care reduc la esențial o poveste cît lumea de veche! A adăugat peste fotografii culori tari, în compoziții abstracte de un grafism care să sugereze acolo unde fotografia nu poate mai mult sau nu poate și altceva. ”Tehnica mixtă” (nu am altă ”formulă de specialitate”) rupe fotografia din cotidian și o transpune în atemporal altfel spus în ”artă pură”.
Imaginile au uneori un șarm de film fellinian, cum e celebra imagine din Roma, în care alb-negrul rochiilor a două femei e surprins pe ”zebra” străzii trecînd în sensuri contrare, într-un furnicar uman care le ignoră. WK a scos moda din studiouri garnisite cu lumini și a plasat-o în ”concretul” citadin autentic, încît lumea străzii devine altceva, una onirică.
Născut american, WK e ”artist francez” prin adopție culturală: a studiat, trăit și și-a făcut opera la Paris. E ”artist multiplu și inclasabil (!): fotograf, cineast, pictor și creator de cărți”, de albume mari, superbe (aflate, de altfel, la vînzare în expoziție). E, cumva, ”părintele” (spun biografii, ei nu ocolesc deloc limbajul clișeist, nu au frustrări) ”street photography”. E din bibliografia obligatorie pe temă!
Expoziția e o premieră pentru Bruxelles și se află la Botanique (clădirea fostei Grădini Botonice) într-o sală deosebită, atractivă ea însăși.
(31.12.2016, fotografii de atmosferă; precizez că fotografiatul în interiorul expoziției nu e interzis)

dscn3888w1

dscn3869w

dscn3878w

dscn3877w

dscn3882w1

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Portretul lui Cohen e o lecție de cultură a împăcării cu sine. Faptul că se (re)prezintă așa cum e, purtîndu-și bătrînețea ce nu-i știrbește nici talentul nici șarmul, e proba unei firești împăcări cu timpul, lui nu-i putem rezista…

30 octombrie 2016, fotografie la intrarea în Gara Centrală din Bruxelles. Întîmplarea a făcut ca lînga afișul lui Cohen, e adevarat, alb-negru, sa fie o femeie ce fuma, poate ca avea înca timp pîna venea trenul… Ce m-a surprins la acel ”cadru” și am făcut cumva indiscret poza, a fost frapanta asemanare de gestică, de poziție a mîinii și a țigării, în fine… Părea că din fundal, la modul magic, Cohen îi inspirase femeii aceeasi stare… Lumina e naturală, e în exterior, în fața intrării în gară. A fost o zi foarte insorita.

(text și fotografie sub incidența legii drepturilor de autor; copierea și reproducerea lor nu este permisă fără acordul meu.)

img_4772w

Galeria ”Templon” aniversează 50 de ani… Are spații la Paris și la Bruxelles. Cu ocazia jubileului, ”Templon” a ales să prezinte simultan, în ambele capitale, același fotograf, Gregory Crewdson, o figură a fotografiei americane actuale. Expoziția are un titlu grandios, ”Cathedral of the Pines”. Impecabil imprimate la dimensiuni care îți permit să privești de la 3…4 m, fotografiile lui trimit la pictura plină de solitudine a lui Hopper. Personajele lui Crewdson îmi par înghețate într-o cumplită indiferență față de viață. Au sufletul bine închis într-un interior impenetrabil. Lasă impresia că nu-l părăsesc niciodată, nici măcar cînd privesc prin deschizătura ușii ori prin fereastră către pădure sau rîul înzăpezit. Cînd sînt cu mașina în plină natură, personajele tot în gol (interior) privesc! Peisajul înghețat în alb sau în verde – culorile primăverii sau ale toanei nu sînt nicidată prezente – adîncesc senzația de neobișnuit, cînd toate par atît de banale. Interioarele lui Crewdson reflectă, uneori prin fragmente de oglinzi, aceeași încremenită bătrînețe, eventual petrecută alături de un telefon vechi… — with Gregory Crewdson

Prima fotografie e făcută în Galeria Templon, Bruxelles și îmi aparține. Cele 2 foto de interior sînt preluate de aici.
crewd-2014-woman-at-sink-800x597

crewd-2013-seated-woman-on-bed-800x597

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

………
Şi, de mine făr’ să-i pese, cu-aerul unei crăiese
Sau al unui crai, purcese şi se-opri, impunător,
Pe un bust al zeei Pallas, aşezat peste uşcior, –
Şi rămase – negru nor.
……….
Corb cumplit din vremi de fală, – spune-mi, ce nume sonor
Ţi s-a dat pe Ţărmul Nopţii, corbule rătăcitor?”
Corbul spuse: NEVERMORE.

(două fragmente din E.A, Poe, ”Corbul„ în traducerea lui Petre Solomon și fotografia unei paseri semețe, „făr’ să-i pese”)

Și cît de sugestivă e alcătuirea de oțeluri adunate de la cine știe ce mașinării moarte și ele…

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(Statuia se află pe gazonul din fața unei case obișnuite din Bruxelles, pe Avenue Franklin Roosevelt; foto 25.09.2016; imagine sub protecția legii drepturilor de autor, orice copiere în scop comercial este interzisă)