L-am văzut de multe ori, prin diverse locuri, pe omul ușor vetust al lui Folon. Nu m-a mirat să-l regăsesc la Marea Nordului, la Knokke, locul unde-i plăcea lui Folon la marginea mării… Îl priveam amuzîndu-mă că bronzul auriu îi ”stătea” foarte bine în lumina înserării, ca o haină impecabil croită… S-a întîmplat să vină o fetiță roșie și să-l îmbrățișeze strîns, ca pe un bunic drag… Enorm de multă iubire i-a oferit!

Anunțuri