Pe la sfîrșit de mai, la Bruxelles se întîmplă un consistent festival de jazz. Se numea ”marathon” de jazz (și era mai sugestiv, vorbea de la sine despre grandoarea momentului), de anul ăsta se numește mai modest ”Brussels Jazz Weekend”. Dar e același important festival, cu 5 scene în aer liber și vreo 80 de cafenele și braserii dedicate jazzului. Și de vreo 5 ani, de cînd ascult cîntările de prin piețe, singura prezență românească am văzut-o ieri seară (27 mai) în Place Sblon. O prezență de excepție a trupei Bega Blues Band. Nu e un jazz ”curat”, nicidecum, e o (in)fuziune între rock și jazz, în care improvizația pe teme de folclor, de la ”Cine iubește și lasă…” pînă la ”melc-melc codobelc” e frumoasă și discretă. Jazz-rockul e cît se poate de vechi, de pe la sfîrșitul anilor 1960, glumind aș putea spune că are cam vîrsta trupei! De altfel, sonoritățile anilor 70 se insinuează foarte izbutit în interpretarea trupei!
(foto, 27 mai 2017, Place Sablon, Bruxelles. Imagini și text sub protecția legii drepturilor de autor)

Anunțuri