3620503

În rememorările sale, Cohen mărturiseşte că un volum de poeme de Garcia Lorca i-a schimbat viaţa. Din acea adecvare a sufletului său la senzualitatea poemului vine forţa recitării lui Cohen. Părea că vocea trecuse deja pragul şi vorbea dincolo.
Abisul sonor în care putea coborî vocea mereu bătrînă a lui Cohen răscoleşte tot ce e mai celest în noi. Răscolește în adîncime, pentru a oglindi în înalt. Dar ce ar fi dacă ascultătorul s-ar opri în acel abis, vrăjit de peisajul din „registrul grav” al fiinţei şi nu ar mai vrea să se desprindă, ca din tărîmul celălalt, ca din propriul său trup creat dintr-o hipertrofie a nervilor? Poate o copleşitoare durere, pe care uneori doar tinerii o pot percepe, arsura unei melancolii pe care, cu timpul, reuşeşti să o faci mai prietenoasă. (foto de aici)

https://www.youtube.com/watch?list=RDVIR5ps8usuo&v=VGEWQRL2sJk

Reclame