img_6610w1

Nici nu mai știu dacă nu cumva memoria le amestecă pe toate, de pe vremea tihnită a dulceții de cireșe amare, gustată printre sorbituri de apă rece din paharul brumat și a studiourilor din oraș, cu aparate de lemn și pînză neagră ca un șal neobișnuit, acoperind un cap de fotograf, de cele mai multe ori încărunțit… Părînd neschimbate de pe la 1900 (intrasem prima dată ”la fotograf” cîndva prin 1970), mă fascina, așteptînd să-mi vină rîndul, ”decorul” ca o fisură în peisajul meu interior, plin de blocuri… Pe fundalul unui covor cu flori, pentru cei de la sate sau cu portic și trandafiri înfloriți, pentru familiile de orășeni, fotograful te ținea nemișcat cîteva secunde, ”nu clipiți” spunea cu voce severă, după care, închizind printr-un gest elocvent obiectivul cu un capac, se relaxa surîzător și adăuga: ”să vă fie de bine!”… Ce vremuri, domnule, ce vremuri!

(foto pe o stradelă din Bruxelles, o vitrină cu o scriitură amintind de Magritte…)

Anunțuri