IMG_0979w

Eternitatea vie e purtată de cuvintele pe care unele spirite mari le-au născut. Părîndu-le eternitatea doar un somn adînc, și ele l-au dorit însoțit de ceea ce marea poate oferi : ”murmur etern”, mirosuri sărate, liniște de vînt… Nu au fost doar imaginate reveriile, unii le-au și experimentat. Încă din viață cuvintele lor, culoarea și partitura au surprins eternul ca o liniștită experiență. Așa începe drumul îngust ce duce la cimitirul marin de pe faleză. Sub cruci sînt înmormîntați sau doar sub statui. Dincolo, în depărtarea sărată de ceața, ”să-ţi pierzi privirea-n linişte de zei!” — in Varengeville-sur-Mer.

IMG_0965w

La poarta cimitirului au pus cuvintele pictorului. Mormîntul lui G. Braque se află acolo, ”la marginea mării”.
IMG_0951w

IMG_0985w

”Tu soarbe, piept al meu, născîndul vînt!
Noi prospeţimi, din mare exalate,
Îmi dau iar suflet… O, vigori sărate!
În valuri, spre-a sălta mai viu, m-avînt!”

(Paul Valéry, ”Cimitirul Marin”, fragment, traducere de Stefan Augustin Doinas)

IMG_0991w

IMG_1004w

(Foto, 13.04.2015)

Reclame