O luăm de la capăt
E doar o frînghie
Cu nod
Între două etaje, sub lustra
Art Nouveau
Doi scarabei se aprind
Cînd nodul se strînge
Aripile lor ard, scapără confetii
Sticla se afumă
Privesc eclipsa (la capătul ei)
Ca un crai nou
De ce ai tăcut? Întrebi,
Sînt mereu, mereu corzi întinse
Pe facebook
Escaladează
Dumnezei întregi și Dumnezei sparți

O luăm de la capăt
E o frînghie simplă
Sugrumă
Vertebra lipsă
E palidă, pioasă, sacrală
În ea au cuibărit insecte hermafrodite
Mă așteaptă doctorul de gardă
Breaking News
Nodul strînge în jurul vertebrei, ce simțiți?, întreabă
Mulțimea privește
Defilează cu principii pe buze…

(foto din Bruges, decembrie 2014)

Reclame