Printre cele mai rafinate reprezentări ale Madonei sau mai degrabă a posturii sale matern-protectivă sînt cele create de ”școala” de pictură din Siena. Școală în sens de iradiere de la un pictor la altul, între 1200 și 1500, a științei artei lor, a rafinamentului în toată paleta termenului, de la frumusețea chipului, la intensitatea privirii și stilistica plasării luminii, pînă la gingășia pe care o regăsești în sensibilitatea cea mai ingenuă. E ceea ce reușește să-mi transmită expoziția de la BOZAR Bruxelles. Școala își are rădăcinile în arta răsăriteană, de acolo își extrage tehnica de transfigurare, cu ”anatomia” ei celestă. E puntea între pictura paleologă și ceea ce urma a fi regăsirea umanului în expresivitatea renașterii. Uitînd de încadrarea abstractă a Madonei (Hodigitria) într-o scenă de templu, între zidurile lui sau pur și simplu de reprezentarea fătră decor, unul dintre elevii îndrăzneți ai școlii a pictat un peisaj care să o învăluie, unul frumos și concret. E unul dintre cele mai însuflețite peisaje și una dintre cele mai frumoase icoane. Sublimul în artă e o formulă închisă, e mai degrabă puncul ei intangibil. Și, totuși, uneori ceva îmi oferă sansa să mi-l apropii. Starea mea la o astfel de întîlnire e dincolo de estetic, e mai degrabă un ”tremur” dincolo de exprimabil. (BOZAR reușește să aducă de două ori pe an, între vacanțele care golesc orașul, expoziții de anvergură! Adună capodopere de pe unde sînt ele răsfirate. Expoziția icoaneelor din Siena vine de la pinacoteca de acolo dar și de la Rouen, unde s-a întîmplat să fie o colecție.)
Giovanni di Paolo La Vierge de l’humilité c. 1450 (Inv. 206), tempera sur panneau (avec encadrement d’origine) 62 x 47,5 cm Siena, Pinacoteca Nazionale
Craciun fericit!