Dacă Fabre și Folon au imaginat insul în ”generalitatea” lui esențială (Folon), ori prin sarcasmul straniu care evocă ”eroarea de a fi” (Fabre), sculptorul Axel Cassel surprinde și esențializează aglomerația ”orașului”. Pierzîndu-și expresivitatea chipului într-un fel de ”uniformă” facială (urbană), oamenii lui Cassel devin geometrii ciudate, sofisticate și, totuși, goale de expresie. Reprezentînd la Cassel lumea unui șah lipsit de reguli, combinațiile de ”figuri” abstracte pentru ”formele” umanoide (concrete) nu sînt deloc întîmplătoare. Sugestii jucăuș-obeze create din volume complicate trimit la vestimentații ”urbane” nu atît lipsite de eleganță, cît mai degrabă de interes pentru ”glamour”. Cui îi mai folosește farmecul, cînd viața a devenit atît de ”practică”…

(Axel Cassel, ”La Ville”, 2003, grup statuar pe Rue Saint-Bernard, Bruxelles, foto 31.10.2014)

Anunțuri