Dacă despre omul sculptat de Folon am înțeles, de cum l-am văzut, că-l pot descrie în relativ puține vorbe fără a-i ciunti ”substanța”, cu femeia creată de același e mai greu… Observația la îndemîna oricui ar fi că e (în)cîntătoare, așa longilină cum a imaginat-o sculptorul, cu brațele strînse hieratic și ridicîndu-și capul mai degrabă tăcînd, ca o întrebare nerostită… O trimitere la Brâncuși nu ar fi tocmai deplasată, măcar pentru a reliefa mai degrabă ceea ce e diferit în tratarea temei, la pasăre mă refer…
(Foto în incinta Fundației Folon, La Hulpe, 12.10.2014)
Gasesc inspirat amplasamentul statuii, si apropierea de apa ca si forma capului pe mine ma face sa gindesc la o lostrita … In alta ordine de ginduri imprastiate, cum ar arata pasarile lui Brâncusi intr-un lan de griu, ori de altceva…Gata sa zboare, desigur.
Si eu am remarcat foarte buna amplasare! Atit de discreta si „integrata” incit e si greu de observat. Noroc de culorile toamnei! Tocmai de asta am insistat sa-i prind „amplasarea”. Multumesc pentru „visita”.
Ce interesant!