Nu știu care e impresia multora cînd îl întîlnesc undeva ”pe drum”, așa cum e de regulă plasat, pe discretul om al lui Jean-Michel Folon. Ca în orice peisaj ”suprarealist”, persoanajul (anodin) e straniu tocmai prin situarea lui în obișnuit: e îmbrăcat decent, purtînd, cu o notă de eleganță obeză, palton și, dintotdeauna, aceeași pălărie de oraș, funcționărescă, peste un chip care a pierdut orice grimasă. Omul sculptat de Folon e ”un privitor” care ori se plimbă cu pași rari ori face un popas și contemplă tăcut mulțimea. La forfota ei nu are nici un chef să participe! În preajma acelui companion incognito (al singuraticilor), oriunde l-am găsit, în mari expoziții gălăgioase, pe alei cu umbră ori în galerii bine luminate, am avut o duioasă senzație de bine și, deloc paradoxal, de comunicare, de parcă ne-am fi cunoscut cîndva. Așa s-a întîmplat și într-un mic spațiu ”de meditație”, cu pante tăiate de pavele, unde l-am reîntîlnit într-o postură de data asta ”vorbitoare”! Între clădirile în care se află Fundația Folon și unde sînt păstrate operele artistului se află o fîntînă ce curge din masca unui om…

Sculpturi de Jean-Michel Folon, aflate în incinta Fundației Folon, La Hulpe, Belgia (foto, 20.07.2014).

Anunțuri