(Spre atelier)

La Bruxelles sînt două muzee dedicate suprarealistului Magritte. Deosebiri (reale): unul e de stat, e un muzeu interactiv și imaginativ al operei, plasat în centrul orașului. Celălalt a fost înființat de un colecționar, e, prin urmare, privat. Colecționarul a avut ideea de a (re)găsi, ca un detectiv, o bună bucată din viața reală a pictorului petrecută la Bruxelles. A adunat scrisori, documente, pașaportul, aparatele de filmat și mașinăriile de montaj ale lui Magritte, zurgălăi și ceasuri, multe dintre obiecte chiar de la Georgette, soția artistului. După care a cumpărat casa și a restaurat, pe baza fotografiilor, apartamentul în care suprarealistul practician și teoretician a stat cu chirie vreo 24 de ani (Rue Esseghem, 135). Magritte a fost un chiriaș consecvent, încît jumătate dintre tablourile sale au fost pictate acolo. Fotografiindu-și opera, a ”prins” și multe dintre unghiurile casei. Casa era, pe vremea pictorului, locuită de 3 familii, soții Magritte au stat la parter. Debușeul artistic a fost mica grădină cu atelierul situat la capătul unei cărărui de cîțiva metri. Încă o probă că imboldul artei e geniul dar și un minim confort! Umblînd prin casă, m-a frapat aceeași impresie mereu repetată: universul pictural al lui Magritte e umplut și cu substanța acelei case (obișnuite) din Bruxelles, transfigurată însă, prin urmare ”suprareală”…

De la realitate la suprarealism…

Magritte_la_duree_poignardee

 

(Foto, 29 mai 2014, casa-muzeu Magritte din Jette, Bruxelles; reproducerea este după La Durée poignardée, 1938, sursa)

Reclame