De cînd e construit, transformat, ars, ruinat, reconstruit, bombardat, rechiziționat și transformat în cazarmă de lux, vîndut sau locuit de generații de aceeași familie de conți… castelul seamănă cu un ierbar 3D, cu o dioramă în care e accesibilă suprafața ornată. Castelul nu e un muzeu, el facilitează doar o plimbare printre suvenirele unor necunoscuți care au trecut cîndva prin lume: scrisori, fotografii, portrete, draperii, mobile și uși secrete. Cu atît mai mult, cînd castelul este locuit, impresia e că asist la bucuria celui care îmi arată cu generozitate casa, niciodată cu aroganță. E o noblețe în a arăta cuiva propria-ți casă, facîndu-l să-i placă ceea ce vede prin discreție și oarecare melancolie… În salonul de muzică al castelului Ooidonk (undeva pe valea rîului Lys, la Deinze, în Flandra) o sanie pentru copii făcea atmosferă lîngă o harpă frustă. Cîtorva dintre necunoscuții din șirul conților le-au plăcut secreterele și astfel a apărut o colecție superbă… (Foto la castelul Ooidonk, 25.05.2014)

Salonul de muzică (foto de pe site-ul castelului)
Ooidonk1

Galeria etajului: lambriu masiv și coloane din stejar, tapiserie franceză (foto de pe site-ul castelului)
Ooidonk2

Reclame