Castelul și abația, prin atracția lor către ”locul ferit” / ”locul fericit” ce trebuia extras din mizeria înșelătoare a lumii, au făcut posibilă grădina liniștită. (Trimit la grădinile pe care le-am văzut la Castelul din Seneffe, la cel din Gaasbeek…) E spațiul în care vocația clasicistă a perspectivei și funcția ordonatoare a spiritului, în raport cu năvala vegetalului, similară cu dezlănțuirea gregară a umanului, aduce o pace mai degrabă nelocuită. Verva era anulată, printre arborii geometrizați nici păsările nu-și mai găseau locul. Îmi părea că regăsesc ceva oriental, privind prundișul perfect greblat al aleelor, însă nu e deloc așa. Fascinația grădinii geometrice este una rece și înșelătoare. Din fosta abație din pădurea Cambre / Abbaye de la Cambre, a călugărilor nobili (nu e deloc o contradicție în termeni) cistercieni, a rămas o splendidă grădină geometrică, foarte bine întreținută și astăzi. Plasată pe coastișă, succesiunea de terase dă impresia grădinii suspendate, e și geometrie pe verticală, verde și albă între contururi și scări largi din piatră.




(Foto: 24.05.2014, Abbaye de la Cambre, Bruxelles)

Anunțuri