Castelul nu e un decor al lumii obișnuite, cum nici teatrul nu e… Inaccesibil, raportat la imaginea firească a locuirii, castelul pare mai degrabă extramundan, o plăsmuire fantezistă la gîndul că acolo s-au întîmplat multe dar s-a viețuit puțin… E îndeobște bîntuit – fantomele sînt prezențe predilecte – prin labirintul himeric de galerii și saloane, unde iși petrece amintirea un melancolic vorbitor cu sine pe tăcute. Cînd teatrul ajunge la castel, se întîmplă însă o anume animație, rochiile prind a pluti în cuiere, muzica înveselește șuieratul vîntului prin garguie, iar figurile palide capătă roșeață în obraji. Pentru cîtva timp la Castelul Gaasbeek a ajuns teatrul, compania englezească WildWorks despre care pliatul spune că nu e una ”clasică” – desigur!, cum ar putea fi? – ci una care caută ”istorii” insolite…

Imaginînd, printre copaci, superba și imensa terasă de belvedere a castelului.

Foto, instalații (onirice) la  Castelul din Gaasbeek, 1.05.2014