Pietriș presărat cu măiestrie în absolut, așa mi-au părut mozaicurile bolților de catedrale, chiar și atunci cînd încercam să-mi imaginez cîtă forță o fi avînd culoarea, răsfoind, demult, albume de artă cu fotografii alb-negru. Toponimul francez al orașului Aachen, Aix-la-Chapelle, relevă dubla legătură dintre cuvîntul «chapelle» și catedrala de astăzi, ca ansamblu eclectic. Cine încearcă să vadă separat volumele atît de diferite ale catedralei, va avea în minte o primă biserică cu totul restrînsă, octogonală, etajată, superba capelă-turn carolingiană. Forma ei atît de aparte e opera unui arhitect armean de origine, Eudes des Metz. Capela palatină a lui Carol cel Mare, construită între anii 790 – 800, trimite, cu planul ei poligonal, la bisericile ”orientului” din care venea arhitectul, vechile biserici armene și georgiene, dar și la ”occidentala” Ravena. Istoria artei vorbește de un stil carolingian, stil de sinteză fină între antic și bizantin, care a dus dincolo de Alpi modelul sublim al bisericii din Bizanțul împînzit de mozaicuri și nebun de strălucire. Un stil uitat, după apariția goticului ca expresie a bisericii triumfale, de care se leagă a doua conotație a toponimului. Forma de navă și, mai ales, vitraliile pînă la cer, relevă influența pe care pariziana Sainte-Chapelle a avut-o în epocă, determinînd ridicarea unei replici tocmai în prelungirea estică a capelei lui Charlemagne. (Despre experiența pe care am trăit-o la Paris am vorbit aici). În interiorul scoarței de piatră a primei capele carolingiene, superb finisată pentru acea vreme, lumina e amplificată și orbitor împrăștiată de mozaicuri. Nu știusem că în Nord mă pot întîlni cu frumusețile visate. Inocența are partea ei bună.

1Blick_von_St._Jakob_auf_den_Aachener_Dom

(Domul din Aachen; fotografii de mozaicuri, 10.08.2013; fotografia de exterior e preluată din wikipedia)

Anunțuri