Un tablou din expoziția bazaar belgïe / bazar belge e o capodoperă prin puterea de sugestie și forța emoției nostalgice pe care o transmite. Pictura pare dominată de un dreptunghi alb, desprins oarecum din compoziție, plutind ca un spațiu al uitării. Silueta cu șapca desenată de linii severe, brute, e, în logica tabloului, însuși pictorul. Privește cu un chip galben, golit, patul pe care se întrevăd linia unei figuri albite de memoria care se pierde și o mînă îmbătrînită, uscată, cu degete prelungi. Mina pictată cu precizie anatomică e ”detaliul” care i s-a întipărit pictorului/privitor în minte și care nu se estompează… Parcă pentru a oferi un suport ”material” amintirilor care dispar, pictorul a plasat pe marginile verticale ale tabloului doi stîlpi de lemn din vechiul pat al morții mamei sale. Nu știu dacă tabloul e o capodoperă în sens pictural, e însă una a sentimentului straniu că și memoria moare cu timpul, înt-un așternut alb.

Roger Raveel (1921 – 2013), Souvenir du lit de mort de ma mère, 1965, huile sur toile et barreau de lit en bois, Museum voor Actuele Kunst, Gent

Reclame