Pe lîngă muzeele consacrate ale unui oraș cum e Bruxelles-ul, fascinante sînt și cele mărunte, unele chiar insolite în ”marginalitatea„ lor tematică și nu vorbesc numai de muzeele sexului… Vioaie, șocante uneori, limitate doar la cîteva săli, astfel de muzee nu mă amețesc eshaustiv prin ”toată” istoria însă îmi lasă, măcar pentru o vreme, cîte o mirare în minte. Aveam să vizitez, undeva pe lîngă ”fortăreața” Porte de Hal, un spațiu cu fațadă ternă, de fost magazin de bloc, Le art & marges musée. L-am și votat ca muzeu al anului 2013! Erau expuse lucrările premiate la concursul disArt, ale persoanelor cu handicap sau, vorbind în engleza politizată, cu ”dizabilități”. Dacă la 1900 s-a ținut prima expoziție cu opere ale alienaților mintal (Bethlen Royal Hospital din Londra), în 1907 Marcel Réjà publica L’art chez les fous: le dessin, la prose, la poésie, cartea fiind mai degrabă o ”fenomenologie” și mai puțin o estetică a artei alienaților. În 1936, în perioada în care toate încep să încapă în artă, la expoziția (cum altfel ?, fantasticul fiind mereu legat de straniu, de vis, de insolit), Art fantastique, dada et surréalisme, de la Museum of Modern Art din New york, sînt înserate cîteva opere ale ”bolnavilor mintal”. Suprarealiștii înțeleseseră ceea ce avea să fie priceput abia tîrziu, sub efectele (in)corectitudinii politice: inspirația nu ține neapărat de ”normalitatea” mintală a creatorului. Însă opera unui ”bolnav” e una atroce, ”înnebunită” de fricile lumii ăsteia, cu răutatea ei abisală, șfîșiind din ființa creatorului cu dinți oțeliți!

Marco Bertuccelli, Ieșire de la teatru (ansamblu și detaliu)

Anunțuri