Doar așa, pentru percepția amplorii, notez că la Bruxelles e un sfîrșit de săptămînă cu două tîrguri de anvergură pentru ”piața” artei contemporane. Pe ambele le-am văzut în anii trecuți. Anul acesta, desfășurîndu-se simultan, își fac, oarecum, concurență. Nu cred că cineva care e dornic măcar să privească, nu și-ar obosi exegerat ”sensibilitatea” dacă s-ar expune la ambele. Tîrgul Art Brussels, deschis la ”Expoziții”, pe platoul Heysel (unde se află și Atomium-ul), e babilonic: a adunat 187 de galerii din lumea largă, însă nici o galerie românească nu e printre ele… Cine stă să le mai țină socoteala. La ”Tour & Taxis”, mai la ”centru”, e o manifestare de o dimensiune mai redusă, OFF-Art Fair 2013, la care participa numai 50 de galerii! Însă e cu temă, iar selecția expozanților s-a făcut pe bază de criterii valorice, în fine, tema de anul acesta e satul. Dacă ar fi participat și vreo galerie din România, poate devenea accesibilă și ”veșnicia”, însă, desigur nu e…

Prin vreo patru locuri din Bruxelles sînt plasate instalații pe o temă pe care o citesc mai degrabă în cheie autoironică, ”United States of Europe”. O fi o bazaconie plăcută pentru un auz politic exersat, eu însă prefer Europa așa cum e și nu am deloc chef de o alta, cu statele mai unite decît sînt. Expoziția itinerantă e organizată de Institutul Goethe din Paris și ar explora simbolic ”identitatea” europeană. Instalația din fața Gării Centrale din Bruxelle e creația unei finlandeze, Kaarina Kaikkonen și mi-a sugerat un ”dans” de cămăși (nu-i așa, ar putea răsuna în cadru ”oda bucuriei” însă, din fericire, era numai vîntul). Modelul rufăriei e, cei drept, european, ”nemțesc”, altfel instalația ar fi putut simboliza și ”identitatea” malaeziană sau, de ce nu, ”americană”. Cum pe acolo cămășile sînt mai ”flower power” nu e loc de confuzii… Identitatea europeană mi-a părut mai bine exprimată de un ”container” de lîngă vechea catedrală gotică St. Michel. E un ”post de observare”, cu o cameră video performantă și mai multe ecrane mari, a unei perechi de șoimi în perioada în care își cresc puii. Nu-i deranjează deloc dangătul periodic al clopotelor. După ”chimizarea” din anii 70 șoimii au dispărut, și au reapărut mulți ani după ce lumea s-a mai luminat la minte și a lăsat natura mai curată. De cîțiva ani biologii de la postul de observare și cei care trec pe acolo se minunează de 4 pui pe care îi crește în fiecare an perechea de șoimi. Păsările care au zburat din turnul catedralei din Bruxelles au fost depistate și prin Germania, la sute de kilometri. Felul de a gîndi despre natură al cîtorva oameni ține, iată, de ”identitatea europeană”! Restul e… artă!

(Foto, 20.04.2013, Bruxelles)

Reclame