Viziunea mea empirică despre canale e mai degrabă una medievală, alimentată de cîteva plimbări pe încolăcitele ”băltoace” din Bruges. Cotind pe după proprietăți, la îngustele canale se ajungea direct din case, așa că, îmi imaginez, erau destul de circulate. Sînt și acuma, șalupe cu multe locuri trec cu viteză  prin Bruges sau Gent, făcînd să clipocească malurile vechi, pietruite și lăsîndu-i turistului agitat amintirea a 20 de mimute de romantism. Însă la Tervuren am dat de modelul clasicist al canalelor, tăiate drept pînă în zare, după cum începuseră monarhii și guvernatorii, prin sec. al XVIII-lea, să le deseneze cu rigla pe hîrtie. Lacurile și canalul din pădurea Tervuren au fost săpate de Charles-Alexandre de Lorraine în preajma palatului său. Iluminist prin vocația epocii, Charles-Alexandre și-a consumat experiențele industriale și tehnice într-o impozantă clădire, desigur în stil clasicist. În acel ”palat” de lîngă palat își avea marea sa ”manufactură”, iar canalul a fost făcut tocmai pentru a ajunge corăbioarele la ea.

(Foto, 16.10.2012)

Reclame