Oricît de lungă și euforică ar fi o vacanță, încep să înțeleg că e pe sfîrșite, așa cum simțeam aceeași mîhnire în copilărie, privindu-i înserările. În ultimile zile din august se face seară dintr-o dată, de parcă mi-ar răpi vreo două ore. Am retrăit iarăși senzația orelor care dispar în roua cu mirosul proaspăt de toamnă încă neajunsă… Lapi alerga!

(Vacanță cu Lapi, Bruxelles, seri de sfîrșit de august)