Înainte de a fi văzut ”La Défense” din Paris nu fusesem atras, nici măcar prin efectul meseriei, de arhitectura ”corporatistă”. În afară de o aglomerare de prisme și cilindri în postura de ”turnul babel”, în general nu ai ce vedea. E o arhitectură simplistă și uniformizantă, care golește spațiul de tot ce e vegetal și, pînă la urmă, chiar și de uman. Mai nou, avînd la dispoziție performanța incredibilă a computerului, inginerii pot să le dea o mai mare libertate arhitecților, încît prismele au devenit mai complicate și sînt ”tăiate” îndrăzneț, ori se mai adaugă cîte un OZN pe ici pe colo. Simplismul însă e nealterat. Arhitectura din ”La Défense” a fost salvată de ”urbaniști”, prin modul în care au integrat-o în ”peisaj”. Chiar ”abstracte” fiind la modul violent, instalațiile de artă urbană ale lui Calder, Miro și ale altora fac să alunece în altceva o lume care nu e, în nici un caz, idilică! Stridența cromatică pe care artiștii o preferă e tocmai breșa în ”realul” rece, prea albastru sub un cer senin ori prea cenușiu sub unul înnorat…

(Foto D. Agachi, 18.08.2012, Paris)

Anunțuri