Dacă pragul e simbolul trecerii, al deschiderii în fața căreia plătești păzitorului un preț pentru a face pasul dincolo, scaunele sînt bagajul pe care-l abandonezi într-un final, sînt stativele popasurilor, ale așezării pentru temporare întîlniri cu ceilalți sau doar cu tine însuți. În păinjenișul fiecăruia, ca mărgele pe ață ducem scaunele flendurite. Memorie degradată a momentelor de tihnă și a intervalului, scaunul își consumă în tăcere, oarecînd, singurătatea. Interschimbabil, scaunul stă mereu sub un alt eu ce-și exersează tabietul.

(Andreas Savva, Cipru, instalație, Arch of Europe, 2012, Bozar – Palais des Beaux-Arts de Bruxelles; astfel de compoziții efemere extrag ceea ce este vizibil în spațiul pe care îl ocupă, la BOZAR culoare labirintice și scări interminabile; foto . Agachi, iulie 2012)

Anunțuri