În Belgia mă simt înconjurat de formule insidioase de artă, împrăștiate peste tot pe străzi. M-am obișnuit cu asta, e o abundență în care ajungi să te complaci. ”Expunerea” la arta străzii a fost oarecum șocantă la început, acum privesc mai detașat. La Anvers am avut impresia, parcă mai mult ca în alte părți, că particip la un tîrg spontan de artă. Perenă sau efemeră, consacrată și anonimă, ”substanța” decorativă relevă somtuozitatea Anvers-ului, ”barocul” său ludic. Strada a devenit refugiul (exterior) al unui imaginar colecționar de artă, pare vitrina pe a căror rafturi se găsește mereu ceva surprinzător, de la fotografii turistice la statuile plasate demult la răscruci de străzi, cum erau troițele de pe la noi la marginea drumului…

(Foto D. Agachi, Anvers-ul surprinzator, 18.07.2012; sînt cîteva impresii insolite înaintea unora mai consistente.)

Reclame