Starea de delirium tremens poate duce uneori și la minuni… În tremurul nestăpînit spargi destule, însă printre cioburile în care îți tai tălpile poți găsi și comoara pe care ai dosit-o de tine însuți și de care ai uitat. Ea te poate salva, în sensul că mai ai din ce să-ți umpli paharul un timp și să-ți regăsești luciditatea! Plagiatele făcute țăndări e terapia necesară! Prin crama imundă, președintele credea că bea singur cocteilul vampirului și spărgea nervos butelcile goale ale USL, în care în loc de doctorii găsea poșirci contrafăcute ”ordinar”, cum i-au spus paharnicii. Numai că unii mahmuri au început să se uite și pe raftul PDL unde, după etichete și forme, se așteptau să găsească arome intelectuale tari și seci, capabile să le urce gîndul în sfere înalte. Plimbîndu-le însă pe vălul palatin de la Cotroceni au văzut că și alea sînt doar scursuri ordinare, numai bune să ia de prost capul de locuitor. Si uite așa doctoreasa Elena a lui cocoș s-a trezit astăzi slobozind vocal puiuțul galben ca un gălbenuș: cică la alambicul din care se aduna strop cu strop licoarea ei doctorală, alții au fost cu ajutorul, așa, ca la o lucrare colectivă, că ea era ocupată cu nopțile firbinți din politică și cu niște studii de apărare de muște… Vrînd să ardă etapele, la focul bleg de sub cazanul referatelor au lucrat negrii, hai să le spunem tuciurii cu ochii roșii de fum și nasul de aburi… Iar ălora, ce, le era greu să adauge de-a valma din ce se mai găsea prin pivnițe, niște armagnac, că dă tărie și finețe, o esență de altundeva, că doar nu puneu de la ei și pentru ei și mult ottonel din vreo cramă cunoscută, că e spornic și umple pagini multe. Doctoranda a spus că așa s-a întîmplat, că adică tuciurii ăia i-au făcut-o, au luat banul și au plecat iar ea s-a ales cu poșirca. De fapt, dacă toată lumea din politică și coloneii din civilie aleargă după diplome și grade, și-o fi zis și Elena lui cocoș că ăsta e ”trendul” și n-o fi ea mai proastă să rămînă fără diplomă. Între ”melteni” viața e dură, te faci de rîs dacă rămîi în urmă, la diplome e ca la poșete… E bine pînă la urmă, în crizele dese se pot sparge multe! Nu știu dacă ăsta e scopul, dar efectele se văd! Dau aldămaș și celor de pe raftul ”noii republici” prezidențiale: să se dezbrace de etichete și să se uite bine pe dinăuntru, s-ar putea să-și descopere că licoarea vierzuie e de o calitate mai mult decît îndoielnică, iar românul de rînd azvîrle cît colo o zeamă de ploșniță și ori își lasă capul tulbure în zborul unei săniuțe ori se drege cu o palincă ardeiată…

(Ilustrația: Corneliu Baba, Regele nebun)

Reclame