În tunelul lung dintre metrou și Gara Centrală din Bruxelles, foarte grabiții trecători, chiar unii alergători spre tren, înșfacă dimineața cu o mișcare exersată, un ziar dintr-un fel de cutii, și ele studiate ergonomic. E un ziar pe care apucătorii îl extag după culoare, orientîndu-se dint-o privire periferică: dacă e ”metro” scris într-un dreptunghi albastru e în flamandă, dacă e scris pe verde e în franceză. Nu ai cum sa-l răsfoiești pe loc, riști să încurci puhoiul de lume rău de tot. Îl înhați și mergi spre tren sau spre metrou, depinde de sensul zilei tale… Eu urc în trenul de Liège. Mi-am luat Metro și jumătatea de apă cu bule, e cea care-mi place, uneori și o cafea, dar de la chioșcurile din gară e întotdeuna proastă. Metro e un ziar și, ați intuit, e gratis, însă e și formula practică de publicație. Apare într-un format compact iar tirajul e de 290.000 exemplare. Pe 29 mai am răsfoit numărul 2571, ziarul are deja vechime! Însă can-can nu veți găsi în el, nici umor pentru decerebrați, nici privirea toantei pozată în chiloți… Reclame sînt, fără a depăși dimensiunea unui articolaș de 100 de cuvinte. Paginate foarte jucăuș, cu cite o mică poză color, știrile se învîrt în jurul acestei cifre, 100 de cuvinte. Verificîndu-le cu definiția știrii alături, constați că nu prea sînt rateuri. Vești locale, rîci între partide, fitile neexplodate și cuie bătute în scaunul vreunui politician, faimosul compromis belgian, politcă europeană cît cuprind două, trei, pagini… Orori în Siria, orori, orori, orori… și cu toate astea lamentările despre Grecia sînt mai lacrimogene, o pagină de afaceri, una de slujbe, oleacă de știință, Cannes 65, aflu de la meteo dacă e pericol mai pe la amiză, că iar mi-am uitat umbrela, nu mă uit la tv așa că trec de programe și de jumătatea de pagină cu benzi desenate… Cu pagina de sport închid ziarul și văd că am ajuns în Liège. La un stativ cu trei saci de culori diferite las pet-ul la plasticuri, ziarul la hîrtii, ziarul a murit citit, am și numărat în mare cuvintele la cîteva articole… Mă amuz un timp amintindu-mi că, după ieșirea oțărîtă a directoarei FMI, Christine Lagarde, pe greci i-a cam durut în…. și au exprimat-o ca atare. Lagarde le-a transmis grecilor că îi pasă mai mult de copii africani. Eu, ca și grecii, cred că nu-i prea pasă de nimeni, era doar un fel de a spune că, în orice caz, nu-i pasă de greci. Apoi a mai dres-o, dar degeaba, epicureicii au făcut o pagină de facebook ”Grecii contra Lagarde” iar în duminica și lunea trecute s-au adunat acolo vreo 10.000 de scrisorele și numai de amor nu erau. Citisem prin presa din România cugetări în doi peri, la întrebarea cu răspunsul știut: va fi sau nu scoasă Grecia de la masa la care se plătește în euro? Și dacă da, cît o să-i coste pe ceilalți musacaua prea picantă, pe care n-au mai putut-o înghiți și funicularul prăbușit al lui Zorba! Prin presa cu ștaif, dar iată că și prin cea din gangul gării, lucrurile sînt limpezi, scoaterea Greciei din ”zona euro” e doar o problemă de strategie, de mecanică financiară și de limitare a pagubei. Atît. Însă guvernul belgienilor nu e deloc depresiv și nici presa. La sfîrșitul săptămînii trecute primul ministru (că la ei e le Premier ministre) Elio Di Rupo (hai să o spunem, socialist, ei da, ca și Hollande!) cică s-a ocupat de ”o strategie de relansare a economiei noastre” (iată ce expresiv și-o asumă!). Cum anume ? ”Ținînd cont de forțele și de slăbiciunile țării noastre”. Nu mai sînt multe de spus, în dinamica socială orice politician ar trebuie să țină cont de ”restabilirea încrederii, garantarea puterii de cumpărare a cetățenilor (mă rog, s-ar putea traduce si prin populație, însă sensul e, culmea, mai naționalist, să fie și marocanul mîndru că e cetățean) și întărirea competitivității întreprinderilor”. Frumos! Nu v-ar plăcea ca și pe Dîmbovița vreun politician notabil să vorbească la fel, el însuși crezînd în ceea ce spune! În cuvinte din astea politice, simple în felul lor, dar cît de important este cine și cum le spune! Că e grobian sau mai fercheș, politicianul cu un minim de inteligență știe ce înseamnă moralul și în viață și la vot și la război, fie el și cu criza pe frontul de vest (că pe cel din est, la extremul orient mă refer, sînt victorii peste tot!). Mai puțin pare a ști mamelucul de politician român, ca și analistul, care ori baga groaza în populație, ori împarte prea generos speranța deșartă!

(Notă: am preferat să pun aici două fotografii, decupaje din pagina dedicată Festivalului de la Cannes a ziarului Metro (29.05.2012), în care se vorbește și despre un film românesc: După dealuri)

Anunțuri