Se făcea că mergeam cînd în sus, cînd în jos, pe strada Catedralei
Nu vedeam soarele verziu din vîrful turnului,
Eram încă departe…
Lucește noaptea, e un soare de sticlă
Prin ceață abia dacă mă zăream uneori
În vitrine
Cocoșul cîntînd a treia oară
A fîlfîit din aripi
Lovindu-le peste față cu un nour ud
Măștile își pierduseră dinții mi-am spus
De bucuria revederii mele
Una mă îmbrățișează și-mi pune pe umeri fericirea lor neagră
Căutam de fapt o adresă într-un gang pierdut
Și-mi aminteam doar parfumul pe care mi l-ai scobit în piept…

(Ca o ușurare)
Coborîse roua dimineții peste ivoriul candelabru înflorit

(Foto D. Agachi, Masca(ron) pe o străduță din Liège, 16.05.2012)

Reclame